Cu ochii peste gardul vecinilor (1)

În Ucraina este zarvă mare. SUA a reuşit să convertească o serie de ciumeţi de la Kiev promiţându-le avantaje viitoare pentru a da jos conducerea legitimă aleasă prin vot popular.  În condiţiile în care fosta lume din sistemul socialist este încă în degringoladă au reuşit aceasta prin jocuri murdare şi vărsare de sânge. Dar s-au pomenit cu o victorie mai dezastruoasă decât a vestitului rege Pirrhus care când a văzut costurile victoriei sale, a exclamat amărât: „Încă o victorie ca asta şi rămân fără nici un soldat!” fiindcă după ce a trecut euforia victoriei lor s-au pomenit că se află în situaţia nenorocită a calicului care ar moşteni un elefant. Un asemenea calic în cazul acesta imaginat ar da de dracu’ fiindcă un elefant consumă 4 tone de fân pe zi, nu poate să-i dea drumul să se ducă unde vede cu ochii fiind un pericol public şi toată lumea ştie cine are un elefant, grădinile zoologice nu-l primesc deoarece sunt în recesiune, să-l ucidă nu poate fiindcă ar fi dat în judecată de asociaţiile de protecţia animalelor deci singura soluţie rezonabilă ar fi să-şi pună singur funia de gât.

Nici nu le-au trebuit să fie aleşi de către cetăţenii republicii Ucraina ci au fost aleşi de haidamacii de pe maidan prin ţipete şi urlete care mai de care susţinând ca protejatul lui să fie cel mai ministru. Când guvernul a fost gata, au făcut ochii cât sarmaua când au constatat că s-a dus dracului caimacul, acesta fiind sifonat pe căi obscure de către cei care au organizat mascarada aceasta deoarece trebuiau să se despăgubească şi ei cumva, doar nu credeţi că au plătit doar de dragul lelii amărâţii ceia care au stat cu lunile strigând pe maidan. Şi ştiut este că în capitalism nimeni nu capătă nimic pe degeaba. Ajunşi în jilţuri ministeriale s-au şi pus pe făcut prostii care de care mai gogonate. Poate cea mai mare au făcut-o chiar de a doua zi de conducere când au interzis pe cuprinsul ţării să se folosească altă limbă decât cea ucraineană (care fie vorba între noi, nu-i decât un dialect rusesc). Probabil s-au inspirat de la „democraţia” americană!

Dar s-a văzut imediat imensa prostie făcută fiindcă prin estul şi sudul Ucrainei peste 60% din populaţie este rusă. Este normal ca regiunile acestea să ia poziţie în faţa unei asemenea samavolnicii nemaiauzite niciodată pe asemenea meleaguri nici în cel mai crunt stalinism şi să riposteze. Şi aşa Crimeea republică autonomă făcută „cadou” Ucrainei de Nikita Sergheevici Hruşciov în 1954 ţinea demult să iasă de sub stăpânirea ucraineană. Şi uite aşa nepoate a început bâlciul ucrainean cu o mulţime de spectatori de prin occident care acum îşi muşcă mâinile văzând cum le scapă bucăţile cele mai grase, Crimeea, estul şi sudul Ucrainei şi poate dacă dă Dumnezeu vor rămâne doar cu Galiţia cea arţăgoasă cu care să se spele pe cap Europa de ziua ei. Şi apoi n-are decât să se pieptene cu cărare la mijloc. De ce cu cărare la mijloc? Dracu’ ştie! Ce mă întrebaţi pe mine? Întrebaţi-o pe ea, fiindcă ea, Europa cea parşivă, a pus la cale blestemăţia!

 

Va urma.

Reclame