Denise Rifai faultează scara Richter

Pamflet 0005

Azi Billiboy (pe româneşte Belibou) a avut un şoc. Un şoc ciudat în urma căruia nu ştia dacă să râdă sau să plângă. Şi totul a pornit de la un individ oarecare un tip insignifiant pe lângă care ai fi trecut fără să-l bagi în seamă dacă nu ar fi râs în hohote citind dintr-un ziar. Curios din fire, aşa cum îi stă bine oricărui jurnalist care se respectă, Billiboy (pe româneşte Belibou) l-a şi acostat pe individ provocând un interviu ad-hoc în care întrebarea de bază era de ce râde când citeşte dintr-un ziar foarte serios articole serioase scrise de jurnalişti tineri, contemporani care nu au fost contaminaţi de ideologia comunistă şi sunt sută la sută un produs al democraţiei Made in USA. La care omul după ce a mai râs un pic i-a arătat şi lui care sunt motivele indicându-i cu degetul articolul din ziar.

În articol era reluată întrebarea pusă de jurnalista Denise Rifai directorului Institutului de fizică a pământului, întrebare de altfel la ordinea zilei de când cu ajutorul DIICOT, DNA, SIE, DIE, şi alte asemenea structuri se încearcă să se prevină tot felul de fenomene ce se pot produce în societate. Fiind la curent cu activităţile acestor structuri ca să-şi demonstreze competenţa sa profesională care o scosese de dimineaţă afară din casă, serafica domnişoară a întrebat foarte serios dacă seismul de aproape 8 grade Richter din Nepal nu putea fi prevenit, întrebare inteligentă tip Rifai la care s-a văzut cât de slab pregătit era directorul Institutului de fizică a Pământului fiindcă a rămas prostit, aiurit, fără cuvinte şi doar un pahar cu apă rece a reuşit să-i redea suflul ca să poată pleca în fugă pe uşă.

Păi nu-i aşa că într-o societate deschisă, cu principii clare de a negocia orice înainte de a agresa ceva sau pe cineva ar fi trebuit ca responsabilii cu seismele să pună ambasadorii la treabă şi prin mijloace diplomatice specifice prin care mai lăsa unul, mai lăsa şi celălalt din pretenţii, poate se ajungea la un seism acolo de vreo patru grade caz în care toată lumea era mulţumită iar morţii s-ar fi zbenguit şi acum pe pământul acesta. Bineînţeles că domnişoara Rifai şi-a dat seama imediat că în nici un caz nu se putea pune la cale un seism ca acesta fără ca unele servicii de informaţii să nu fi ştiut, dar se pare că serviciile bine puse la punct precum CIA, FSB sau altele asemenea au ţinut secrete informaţiile fiindcă li s-au părut că prea se înmulţiseră nepalezii în ultima vreme.

Şi omul acela cu ziarul în mână a mai tras un hohot de râs ca un semn de respect a opiniei publice pentru noii jurnaliştii a noii ere în frunte cu Denise Rifai.

Şi dacă tot veni vorba de ambasadori, nu vi se pare că în ultima vreme unii ambasadori ai anumitor ţări se cam bagă prea mult în seamă băgându-se în chestii care nu-i privesc precum musca în turul calului? Desigur că unii o mai iau peste botul lor puturos cum s-a întâmplat cu ambasadorul USA în Cehia căruia i s-a năzărit aşa deodată să meargă la preşedintele Cehiei, Karl Zeman şi să-i pună în vedere ca să nu se ducă pe 9 mai la Moscova pentru aniversarea a 70 de ani de la victoria contra Germaniei naziste.

Fiind un om demn, reprezentant al unei naţiuni demne, Karl Zeman l-a dat afară pe piţifelnic pentru obrăznicia lui şi i-a spus că nu mai are ce să caute de acum înainte niciodată nimic pe la castelul în care se află preşedinţia republicii cehe. Aşa ar trebui procedat peste tot cu jigodiile acestea care se cred reprezentanţii stăpânilor lumii. Din fericire pentru oameni ca mine sau ca dvs. uneori o mai iau peste sfârlă şi se retrag în cochilia lor cu fesul turtit. Bravo Karl Zeman! Aşa preşedinţi ar trebui multor ţări din Europa.

Pe când la noi ce să mai zicem? Problema aceasta a îmbrăcat forme din ce în ce mai groteşti până când o să ajungem să ne cerem voie Statelor Unite sau Angliei să mergem la baie înainte de a face pe noi. Ce este mai grav e că asta nu e din cauza lor, fiindcă oricum nu ar şti când ne trece pe noi ca să mergem la baie, ci din cauza noastră care îi întrebăm cu umilinţă că dacă, eventual ne vine aşa intempestiv şi dintr-o dată să mergem la baie, ni se permite sau va trebui să luăm măsuri suplimentare prin cumpărarea în avans de la ei a întregii producţii anuale de pamperşi.

Uite nu mai departe decât zilele acestea când se vorbeşte despre modificarea Codului Penal un ziar idiot, profund antiromânesc numit parcă în cea mai neagră derâdere România liberă scrie ambasadelor SUA şi Marii Britanii ca să intervină în legislaţia noastră pentru a coordona nişte modificări în sensul dorit de sponsorii României libere.

Românii profani cred că americanii şi englezii sunt la curent cu legislaţia română deşi ei au cu totul alt sistem juridic, aşa numitul common law care presupune curte cu juraţi şi nu legea penală este cea care este luată în seamă ci precedentele izvorâte din jurisprudenţă. Dar nu asta interesează aici în momentul acesta ci neobrăzarea, obrăznicia fără margini, tupeul golănesc a unor ambasadori care în mod normal nu ar trebui să nu dea curs unor asemenea năzbâtii izvorâte din nişte minţi balcanice obişnuite cu reclamaţiile la Înalta Poartă, ei atrag atenţia plini de patos ca să fim cu mare băgare de seamă la modificarea legilor româneşti.  Ce este drept, nu se folosesc în nici un fel canalele diplomatice, doar nişte postări pe Facebook pe care o presă obedientă le reia cu o satisfacţie deplină ca pe o mare realizare a noii democraţii originale româneşti.

Aşa cum Karl Zeman a spus că ambasadorul Cehiei nu merge la Obama ca să-i atragă atenţia pe unde se duce în lumea aceasta şi deci reciproca era perfect valabilă, tot aşa şi la noi ar trebui să se ia atitudine fiindcă noi nu ne băgăm nici în ciorba legislativă a americanilor nici în cea britanică. Dar noi cu mentalitate de slugi mereu îi luăm în seamă iar ei ne trag mereu de urechi, şi uite aşa ne facem de râsul lumii, al târgului şi chiar a individului neînsemnat întâlnit de Billiboy (pe româneşte Belibou)  jurnalistul care a rămas şi acum pe bancă şi nu ştie dacă să râdă sau să plângă. Eu zic să dea cu banul, că orice iese, tot aia e!

Reclame