Moaştele sfântului Sisoe cel Mare

Pamflet 0007

A scris ieri Billiboy (pe româneşte Belibou) despre sfinţi, minuni, moaşte, mănăstiri care posedă asemenea chestii aducătoare de fraieri cu bani (ochiul dracului se spune doar aşa la modul şăgalnic ca să nu fie turtit chiar de tot fesul bisericii române) dar se pare că şi-a aprins paie în cap cu alte stabilimente de acestea de pierzanie a banilor, stabilimente ce-şi pun ferm speranţa în  crucea înfiptă temeinic pe acoperiş. Unele au mers până la ameninţarea că-l vor aduce în lumea suspinelor prin darea în judecată pentru reclamă mascată, alţii că-l vor afurisi cu afurisenie de cea mai bună calitate adusă special de la locurile sfinte, alţii au promis solemn să nu-i cânte Veşnica pomenire când îi va veni vremea  şi tot aşa mai departe de nici nu a mai ţinut minte sărmanul jurnalist toate ameninţările de sorginte popească.

Cei mai vehemenţi au fost reprezentanţii a două mănăstiri care pretind că neapărat ar fi trebuit să fie trecute în articol şi moaştele făcătoare de minuni pe care le au în mici racle de aur venerate de mii şi mii de credincioşi.  Este vorba în speţă de negul de pe vârful nasului sfântului Pafnutie, neg bine conservat care se află şi acum într-o stare superbă. Numai consiliul mănăstiresc ştie cu ce sacrificii băneşti l-au cumpărat şi adus la mănăstire de la o biserică bizantină ajunsă în faliment. Au dat popii zvon în ţară că negul favorizează câştigurile de bani şi de aceea lumea dă năvală să se închine la produsul cu pricina punând plini de evlavie portofelul pe răcliţa cu negul.

A doua mănăstire foarte ofuscată a învinuit pe Billiboy (pe româneşte Belibou) că nu a suflat un cuvinţel măcar de moaştele pe care le are şi anume trei (mai exact, unul, doi, trei) fire de păr de-a lui sfântul Sisoe cel Mare. Au fost autentificate că provin de la Sisoe cel Mare însă precis nu se ştie din care zone păroase ale sfântului provin cele trei fire de păr, dar se precizează că sunt suficient de creţe ca să poată fi de oriunde. Se zice că moaştele acestea, adică cele trei fire de păr, vindecă, sughiţul, impotenţa, tusea măgărească, beţivăneala, colicii, durerile de măsele şi la urmă, nu se ştie de ce, este trecut mersul pe sârmă (!?!). Dar până la urmă cine ne dă dreptul să ne îndoim de calităţile acestor fire de păr aşa că trebuie să le luăm ca atare.

Sărmanul Billiboy (pe româneşte Belibou) ! Luat cu aceste chestii a uitat că este ziua de 9 mai, ziua Europei iar pentru ruşi este a 70-a aniversare de când i-au făcut chisăliţă pe nemţi chiar la Berlin.

La sugestia jigodiilor americane care totdeauna caută doar motive de a stârni vreun război pe undeva, Europa sa scindat în două chiar de ziua ei. Unii şefi de stat şi de guverne cum ar fi al Greciei, Ciprului, Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei,  s-au deplasat la Moscova pentru a participa la grandioasa paradă din acest an pe când slugile, trepăduşii, lingăii de calibre mai mici ale Unchiului Sam au rămas acasă pentru a privi la televizor parada.

Cât despre conducătorii noştri ce să mai zic? Plăvanul nostru a fost ieri la Varşovia se pare ca să comemoreze cică Ziua victoriei împotriva Germaniei cu alţi căţeluşi europeni scheunând de bucurie şi plăcere că alde Obama a catadicsit să scuipe galant spre ei o flegmă Made in USA, pentru a avea sărăcuţii ce linge temeinic în zilele următoare fiindcă o asemenea pleaşcă aşa de consistentă şi complet gratuită nu e de ici, de colea.

Toate ziarele din România scriu despre parada de la Moscova şi comentează în felul lor evenimentul dar absolut în toate vei găsi ştirea că la Cita, un orăşel de prin fundul Siberiei un vehicul militar de transport a luat foc. Vai, vai, vai şi iar de trei ori vai, ce se va face acum Armata roşie fără acel vehicul care s-a afumat puţin în zona eşapamentului? Se pare că este vorba, după părerea experţilor noştri în probleme ruseşti, de o pierdere capitală, ireparabilă care pune sub semnul întrebării capacitatea Rusiei de a face faţă unei agresiuni externe. Probabil ruşii acum se gândesc cu groază ce s-ar fi făcut dacă ardea şi bicicleta curierului unităţii. Dar cred că Sfântul Gheorghe, marele ocrotitor al Rusiei a avut grijă de data aceasta şi bicicleta este intactă şi în stare perfectă de funcţionare.

Au fost la paradă preşedinţii Chinei, Indiei, Venezuelei, Africii de sud şi mulţi alţii în total vreo 30 de şefi de state şi guverne. Rusia cu China şi India au împreună mult mai mult de jumătate din întreaga populaţie a globului. Numai privind ce armată şi ce armamente au trecut prin şi pe deasupra Pieţei Roşii azi poţi să-ţi dai seama de imensa putere a Rusiei, un stat ce nu a fost cucerit şi nici nu cred că va fi cucerit vreodată.

A tot lătrat Băsescu la Rusia ca un câine prost la lună tot timpul cât a fost preşedinte şi al dracului chestie, Rusia tot acolo a rămas şi parcă şi mai mare decât acum câţiva ani în urmă. Acum mişcându-ne în ritmul dat de noul nostru preşedinte adică în ritm de broască ţestoasă somnoroasă aflată în crucea amiezii, sperăm să nu mai lătrăm aşa toată ziua, bună ziua, spre răsărit după ce 50 de ani am lătrat spre apus.

În ceea ce priveşte Ziua victoriei pentru noi ar trebui să fie o zi de doliu, o zi de doliu pentru cei 180.000 de ostaşi români care şi-au dat viaţa pe frontul de vest şi deşi noi am fost în ca pierderi a treia ţară după Rusia şi Germania, lordul Eden când a fost vorba să fie poftită şi România la conferinţa de pace a spus scurt: „Nu este cazul”. Şi aşa a rămas. Aşa am rămas noi după războiul acesta, şi bătuţi, şi… mai ştiu eu cum, şi cu banii luaţi de ruşi ca despăgubiri de război. Şi asta ca de obicei din cauza unei clase politice aiurite şi fără nici un fel de coloană vertebrală.

Reclame