Realizări măreţe

Pamflet 0009

Sigur că Iohanis s-a gândit el la ceva când a lansat sloganul „România lucrului bine făcut”. Ştie şi el, ştie chiar şi văru-meu Gheorghe din capu’ satului că marile idei se iau din viaţă, din viaţa de zi cu zi a societăţii şi nu a oricărei societăţi de pe mapamond, ci neapărat viaţa societăţii originale româneşti care pe zi ce trece caută să n-aibă pereche în lumea mare. În articole nu atât de pline de miez decât de năduh au scris unii jurnalişti de alde Billiboy (pe româneşte Belibou) enumerând la timpul lor lucrurile magistral făcute în România postdecembristă.

Lucrurile acestea făcute până la un nivel aproape frizând perfecţiunea pot fi văzute peste tot în jurul nostru. De exemplu s-au distrus fabricile şi uzinele care erau cândva mândria României şi s-au construit în locul lor moluri? Da, s-au distrus aşa de bine că nici nu se mai cunoaşte locul unde au fost şi s-au construit cele mai moderne mall-uri în loc, mall-uri unde se vând doar produse manufacturate în ţări străine în timp ce românii apţi de muncă şomează. Nu vă luaţi după cei care mai mârâie că uneori le mai cade pe ici, pe colo câte un acoperiş de mall cumpărătorilor în cap fiindcă studiile de specialitate au demonstrat că toate capetele declarate sparte erau perfect sparte cu cea mai mare precizie şi de aceea doar popa le mai ştia leacul şi după câte se cunoaşte suntem pe primul loc în lume la numărul de popi pe cap de locuitor, popi  la care trebuie să mănânce şi gura lor o pâine.

Au distrus tot sistemul bancar românesc vânzând băncile la străini? Sigur au rezolvat cu cel mai  mare profesionalism şi această grea sarcină dată de jigodiile din Occident şi acum politicienii stau visători şi privesc de pe maluri râurile de sudoare românească de cea mai bună calitate curgând peste graniţi odată cu banii noştri daţi aiurea băncilor străine.

Au reuşit să pună la pământ toată energetica românească vânzând petrolul, gazele, energia electrică? Ehei, ce realizări măreţe au fost şi în direcţia aceasta pentru a ilustra cum se cuvine sloganul „România lucrului bine făcut”. Nu ne-a mai rămas mai nimic şi unii români când se trezesc dimineaţa se întreabă cu îngrijorare dacă nu s-a concesionat cumva şi aerul necesar respiraţiei fiindcă se aşteaptă ca în ţara lucrului bine făcut să se meargă până la capăt cu tot ce există în jur şi se poate vinde la străinii de glia românească.

Au plecat mai pe nimic peste graniţă pădurile patriei, aurul, apa grea, flota comercială, flota de pescuit şi acum în pas alergător se vinde la străini şi pământul arabil al ţării. Toate acestea au fost făcute în mod magistral fără prea mari târguieli fiindcă avea balta peşte, vorba românului.

Dar poate la nimic nu s-a ajuns la un asemenea grad de acurateţe în ţara lucrului bine făcut ca în privinţa şpăgii bine date şi şpăgii bine luate. Crezi uneori că ai nimerit în noaptea minţii umane când auzi ce sume se dădeau şi poate încă se mai dau ca şpagă într-o nenorocită de ţară ca a noastră. Milioane de euro, domnilor, doamnelor şi domnişoarelor, milioane date în sacoşe de plastic sau genţi suficient de ponosite ca să nu  fie luate în seamă. În vremea aceasta când un profesor calificat are un salariu de 300 euro pe lună impozabil, alde Elena Udrea primea o geantă cu 9.000.000 (nouă milioane!!!) de euro în biroul ei doar aşa ca o atenţie. Ţi se face şi greaţă când vezi cum motivează dumneaei că poşeta primită drept cadou (a se citi şpagă mascată) cu o ocazie oarecare nu valorează 100.000 de euro ci doar vreo 50-60.000 adică salariul unui profesor pe vreo 20 de ani daţi pe o poşetă.

Dumnezeule unde s-a ajuns în această ţară veşnic nenorocită, veşnic de un balcanism deşănţat, veşnic la cheremul urmaşilor domnitorilor fanarioţi care şi acum îşi au beizadelele prin cel mai corupt oraş a lumii numit Bucureşti. Distrugerea sistematică a economiei ţării coroborată cu o corupţie galopantă au făcut ca românul de rând aproape să ajungă să-şi urască propria sa glie străbună.

Pentru un mic interval de timp parcă se zărise o geană de lumină când justiţia îi închingase pe o serie limitată a marilor corupţi, puţini dar totuşi mulţi decât deloc dar să vezi halimaua dracului: aproape toţi aceşti hoţi ai banului public sunt din Parlamentul României, sau miniştri, deci tocmai cei care fac legile. În cazul acesta s-a pus pe treabă cabala hoţilor cu gulere albe şi chiar azi 11 mai au votat modificarea codului penal în sensul dorit de ei adică să nu mai poată fi arestaţi decât atunci când sunt prinşi cu mâna în borcanul cu miere al corupţiei, adică după ce se dau procurorii cu fundul de pământ ani întregi ca să dovedească pe corupţi aceştia tot să nu poată fi arestaţi fiindcă legea este de partea lor. Tu măi Grigore, Vasile, Ioane, aveţi grijă să nu furaţi vreo găină fiindcă chiar dacă nu vă prinde la coteţ, justiţia noastră perfect democrată are instrumentele necesare de a vă va condamna pentru furt calificat la trei ani de închisoare, iar pe cel care fură 90.000.000 (nouăzeci de milioane) de euro cât a furat Marean Vanghelie fostul primar de la sectorul 5 al Capitalei s-ar putea să ia doi ani cu suspendare(!?!).

Asta au muncit parlamentarii azi, au pus un pietroi în calea înfăptuirii cu celeritate a justiţiei pentru a-şi proteja la o adică preţiosul lor fund prea învăţat cu fotoliul de parlamentar şi nu cu banca de lemn de la arest unde le este locul la foarte mulţi dintre ei.

Reclame