Simfonie executată la drujbe şi topoare

Pamflet 0010

Scandal peste scandal în politica noastră semifanariotă. Nu trece zi lăsată de la Dumnezeu ca să nu-l auzi pe Iohanis urlând de să-l audă toată lumea „ia-l de pe mine că-l omor” la adresa lui Ponta care la rândul său strigă „uite hoţul, prindeţi hoţul” în încurajările de pe margini ale colegilor lui Billiboy (pe româneşte Belibou) ce urlă ca la meci „Nu te da nici tu, nici tu!” „Hai Iohanis păleşte-l la cutia cu gânduri, nu te lăsa Ponta, sparge-i trompa!”.

Acum iată că s-a pornit un nou scandal iar în miezul său se află iar turistul nostru naţional, ştiţi dvs. neamţul acela cu moacă de preşedinte de CAP nevoiaş, care odată văzut în scaunul de la Cotroceni a crezut că poate şi el ca între două ieşiri din ţară să se dea bine pe lângă drujbele şi topoarele mânuite de austriecii de la o firmă cu nume poznaş, prea greu pentru a fi reţinut în memorie de români. De când a devenit preşedintele României cică s-a instituit un premiu de un milion de dolari pentru cel care poate să demonstreze că Iohanis  a stat o săptămână întreagă în ţară.

Rezultatul a fost descurajant, premiul a rămas necâştigat şi nu se ştie dacă va fi câştigat vreodată fiindcă Plăvanul (cum îl dezmiardă unii apropiaţi) are un apetit turistic de invidiat. Fiind neamţ, nouă românilor ne este foarte greu să înţelegem ce resorturi, ce mecanisme ascunse de sorginte curat nemţească îl pun în mişcare şi după două, trei zile petrecute în ţară unde mai mârâie câte ceva, uneori neinteligibil, la adresa lui Ponta sau a Parlamentului, hop îşi ia zborul din nou peste graniţă. Marele lui noroc este că nu are copii fiindcă aceştia, sărăcuţii, ar şi uita  cum le mai arată tatăl, iar nevasta, doamna ceea aproape semicentenară cu fustiţă de fetiţă a devenit un fel de accesoriu absolut indispensabil alături de pijamaua din valijoara veşnic pregătită de plecare.

Pe când se urca în avion mai deunăzi pentru a pleca pentru trei zile în Italia probabil i s-a adus la cunoştinţă că mii şi mii de oameni din ţara asta au manifestat contra prevederilor ilegale din Codul Silvic pe care musiu Iohanis  le doreşte să fie impuse în de Parlament. Pentru o clipă creieru-i destul de ceţos ca să judece cum trebuie i-a relevat că Ponta este de vină şi că individul acesta profund antiprezidenţial vrea să-i pună beţe în roate în măreaţa-i realizare pe care are de gând s-o pună în operă chiar în următoarele patru zile petrecute în ţară. După ce l-a ameninţat pe Ponta cu darea în judecată a făcut pilotului un semn ferm că vrea să decoleze urgent, fiindcă şi aşa a pierdut aproape patru zile în ţară, pentru a-i duce pe el şi pe nevasta din dotare spre însoritele meleaguri italiene.

Pun pariu cu dvs. pe trei mărgele pierdute de tanti Geta la un şeptic onorabil că nu ştiţi care este planul secret a lui Iohanis  pentru şederea lui de trei zile în Italia. Nu-i aşa că v-am încuiat? Ştiam eu asta, fiindcă în primul rând sunt bun al dracului în a decela iţele iohanesiene şi în al doilea rând, nu aveţi sursele mele de informaţie. Şi cum să nu fiu prompt informat dacă sunt aşa de bun prieten cu Billiboy (pe româneşte Belibou) un as în ale gazetăriei de informare publică în privinţa cancanurilor deşănţate?  Dar fiindcă vă cunosc demult ca pe nişte oameni de o mare seriozitate  şi mai ales discreţi, aplecaţi urechea încoace să vă suflu în câteva cuvinte despre ce este vorba.

Se ştie că orice neamţ se pricepe şi la muzică. Şi Iohanis  este neamţ, lucru ferm constatat de tat-su care cică şi la apelul de dimineaţă şi la cel de seară tot neamţ era. Mă-sa, nu se ştie fiindcă istoria nu consemnează chiar orice detaliu minor.

Odată ajuns preşedinte al României neamţul s-a pomenit cadorisit şi cu vreo duzină de servicii secrete, am putea spune care mai de care mai secrete dintre care unele cică sunt atât de secrete încât nici ele nu ştiu precis dacă există şi de ceea tot ce au de făcut pentru a câştiga salariul este doar de a face cercetări în sensul acesta. Nu se mai ştie care dintre aceste servicii secrete i-a adus la cunoştinţă că Italia este patria muzicii, patria operei, iar Germania este patria marilor simfonii. S-a pipăit bine, s-a uitat în oglindă, a scos limba, a zis trei zeci şi trei (desigur pe nemţeşte) şi a tras concluzia certă că una din condiţii este îndeplinită, adică face parte din naţia creatoare a marilor simfonii. Mai rămânea să se pună la punct cu partea de muzică de operă şi pentru asta era normal că trebuia să meargă în Italia.

Văd că sunteţi lejer nedumeriţi de ce toate aceste preparative. Aici e chichirezul prieteni! Acum tot fiindcă tot îmi sunteţi alături şi aţi jurat să păstraţi secretul vă spun despre ce este vorba. Iohanis  vrea să scrie o operă cu care să-l facă praf pe Giuseppe Verdi, o operă originală numită idilic Gaterul vienez. Acţiunea operei, ce se doreşte a fi nemuritoare, se petrece în pădurile de basm ale României, păduri seculare în care cândva sălăşluiau în voia lor bourul şi zimbrul, operă în care pe notele puse magistral în pagină de maestrul Iohanis  vor răsuna acordurile înalte şi pline de lirism ale drujbelor mânuite de interpreţi vajnici, se vor auzi vaietele miilor de arbori seculari doborâţi în sunetul minunat al foşnetului banilor, se va face auzit corul admirabil al mârlanilor tăietori de lemne pe fondul sincopat al topoarelor austriece care chelesc într-o veselie vecină cu frenezia munţii României de aurul verde numit până acum de profani pădurile patriei. În final vor apărea munţii României dezgoliţi complet de păduri, iar în prim plan preşedintele ţării, care gâdilat discret pe la părţile sensibile de consilierii săi, va folosi gâtlejul prezidenţial pentru a da glas unui apoteotic  o-la-ri-o tirolez în timp ce austriecii de la firma sus amintită aruncă spre el cu suficienţi euroi pentru a-şi mai putea cumpăra vreo două, trei case în Sibiul natal. Aplauze, aplauze vă rog!

Aceasta este dorinţa lui Iohanis  cel care le-a pus gând rău pădurilor României şi de aceea s-a dus în Italia. Atenţie, cei care vor da în vileag acest secret vor fi daţi în judecată pentru trădarea secretului de stat!

Reclame