Ca-n Procesul lui Kafka

Pamflet 0012

Nu a existat vreodată o clasă de elevi care să nu fi avut şi un prost care se baza doar pe ceea ce-i  suflau colegii la lecţii. Acesta era oficial prostul clasei şi de obicei avea statura de malac mare, vorba rară şi îngălată iar minte-ai funcţiona cu viteza melcului adormit. Când era ascultat la lecţie îşi ascuţea auzul şi spunea ceea ce i se sufla. Dacă i se sufla o prostie el o spunea cu tot aplombul de care era în stare apoi toţi făceam haz de spusele lui. Deşi de abia vorbea şi când vorbea debita tâmpenii, toţi îl priveam cu îngăduinţă deoarece era prostul nostru nu-i aşa?

Dar timpul şcolii a trecut demult, prostul clasei s-a maturizat şi el odată cu trecerea anilor şi dacă nu a reuşit din prima să fie ales drept prostul satului care să stea liniştit în coliba lui din capătul uliţei, a intrat în politică şi cu timpul a ajuns mare fiindcă toţi care-l vedeau tăcând îl credeau ori mare filosof, ori mare gânditor sau poate mare organizator de comunităţi.

În România care a devenit ţara tuturor posibilităţilor un asemenea specimen a ajuns chiar preşedinte. Da, nu vă miraţi! S-au gândit românii ce s-au gândit şi au zis în sinea lor: „Am avut zece ani un preşedinte isteţ dar ticălos, să încercăm acum cu prostul satului, poate ne va merge mai bine”. Zis şi făcut, la îndemnul duşmanilor României au sărit românaşii de peste hotare din Alaska până în Bora-Bora şi pe bază de „feisbuc”, autobuze puse la dispoziţie, masă şi bani de buzunar au pus pe individul denumit duios Plăvanul în scaunul de la Cotroceni.

Câteva săptămâni nu a vorbit deloc ci doar a pus nişte mesaje pe facebook ca apoi să prindă şi el a mârâi câte puţin cuvinte, se pare chiar cuvinte româneşti, care după ce au fost recepţionate s-au dovedit că i-au fost suflate de altcineva, vreun consilier care ori este dobitoc sadea, ori vrea să-şi bată joc de prostul ţării aşa cum făcea cu prostul clasei.

Să luăm de exemplu două fraze spuse de la tribuna prezidenţială în faţa întregii ţări şi vă veţi convinge singuri că sărmanului individ i s-a suflat greşit iar el aidoma prostului clasei a dat drumul tâmpeniilor pentru care la clasă ar fi luat nota 2. Le reproduc exact cu copy-paste: „A doua variantă era să-şi convingă colegii din majoritatea parlamentară să încuviinţeze urmărirea penală, să se pună la dispoziţia procurorilor şi a judecătorilor şi să dovedească că este, aşa cum spunea, nevinovat. Dacă aşa s-ar fi întâmplat, probabil nici nu l-aş fi suspendat din funcţie…” Citind acestea o clipă m-am gândit că nu sunt în România ci în Absurdistan, ţara Procesului lui Kafka unde nu justiţia trebuie să demonstreze că un om este vinovat ci omul să demonstreze întâi că este nevinovat. Cine ţi-a suflat asta Iohanis? Păi e frumos din partea matale bădie Werner să spui chestii din astea de la tribuna aceea care s-a cutremurat de ticăloşiile lui Băsescu şi acum roşeşte de idioţeniile matale. Când ai timp citeşte Procesul de Kafka şi ai să te lămureşti dacă ai toţi neuronii la tine. Mai departe în cadrul frazei tâmpenia devine atât de rotundă de nici nu ai de unde s-o apuci, vorba cu conu’ Iancu Caragiale. Cum trebuie să înţelegem noi muritorii de rând chestia cu: „probabil nici nu l-aş fi suspendat din funcţie” ?

Iohanis

Eu din această frază trag concluzia că ori nu ai toate ţiglele pe casă, ori cel care-ţi sufla de sub masă a vrut neapărat ca să te faci de râs demonstrând în faţa unei ţări întregi că măcar nici nu cunoşti Constituţia, ştii cărţulia aia micuţă pe care tot o flutura Băsescu pe sub nasul tuturor, d-apoi legile ţării acesteia atât nenorocite de oameni de alde matale şi de PDL-ul pe care vrei să-l aduci iar la Putere. La o adică şi nenea Ion Pălimaru vecinul meu de palier fost brav tâmplar la fabrica de mobilă ştie că preşedintele României nu poate suspenda premierul iar matale încă nu ai aflat ceea ce ştie şi ţaţa Veta croitoreasa?

Eu ştiu că politica şi carnea de porc sunt grele dar cine te obligă să rumegi aşa ceva? Mai bine taci chitic în banca pe care ai ocupat-o accidental şi mai ciripeşte doar când eşti sigur pe ceea ce spui. Şi aşa Billiboy (pe româneşte Belibou), prietenul meu jurnalist este nu numai în starea de uluire pe care i-ai provocat-o involuntar şi mai este şi cu gâtul sucit spre cer să vadă avionul cu care pleci de cel puţin de două ori pe săptămână (doar nu degeaba ai fost denumit „turistul nostru naţional”. O să-l rog să scrie următorul articol fiindcă poate vi s-a făcut dor de el.

Reclame