Cum se urcă scroafa-n copac

Pamflet 0014

Mai zilele trecute în clădirea fostei frumoase policlinici „comuniste” a oraşului ajunsă acum o super-ruină a democraţiei noastre postdecembriste au intrat două ţigănci (hei tu de acolo să nu-mi spui că erau rome(!?!) că mă ia râsul şi Doamne fereşte, acesta e foarte contagios). Vorbind tare în limba lor ajunsă acum limbă de largă circulaţie la nivel de mapamond, spărgând seminţe şi scuipând cojile direct în capul numeroşilor pacienţi care-şi aşteptau rândul să intre la cabinetele medicale, merseră direct la cabinetul pe uşa căruia scria „Analize”. Fără să bată la uşă dădură buzna înăuntru şi cea mai în vârstă se adresă asistentei medicale care le ieşise în întâmpinare, după ce în mod civilizat scuipă undeva în lateral cojile de seminţe de floarea soarelui pe care le mai avea în gură, „Fă, aicea şade doctorul care gâceşte în pişat?”. Asistenta care se vede că mai avusese de a face cu reprezentanţii acestei naţii răspunse strategic „Da, aici este cabinetul de analiză a urinei dar momentan medicul lipseşte.” Tot cea mai în vârstă care se vede că era purtătorul de cuvânt, după ce mai sparse câteva seminţe scuipând apoi sfioasă cojile spre rafturile cu recipiente pentru analiză, spuse cu un glas ce nu permitea replică: „Ascultă fă, noi acum plecăm fiindcă mai avem dă rezolvat neşte afaceri netermenate, dar când vine doctoru’ spune-i că l-au căutat două DOAMNE”.

Billiboy (pe româneşte Belibou) jură că asta s-a întâmplat de adevăratelea şi parcă este demonstraţia clară că nu-i trebuie multă osteneală scroafei să se urce în copac. Tendinţa accentuată a unora de a se autovaloriza, de a se băga în seamă cum zic unii, nu numai de a se crede altceva decât sunt, ci de a căuta ca şi ceilalţi membri ai societăţii să-i perceapă aşa cum cred ei că sunt, prinde aripi tocmai acolo unde tupeul, obrăznicia, nesimţirea nu primesc o replică adecvată fermă şi în timp util de la cei cu bun simţ.

Am avut azi senzaţia aceasta citind în presă ceea ce spune purtătorul de geantă, bravul ţucălar a preşedintelui Iohanis, un oarecare consilier prezidenţial pe numele lui din buletin Dan Mihalache (???) care se burică de nu se mai poate, se dă rotund şi important foarte în ţara asta cu frânele cam aiurea şi nici mai mult nici mai puţin se apucă de criticat premierul că s-a dus la deschiderea Jocurilor europene de la Baku, Azerbaidjan. Şi ca rahatul să se dea şi mai consistent, ne spune că ar fi putut să se ducă el, ditamai ţucălarul personal, în locul lui Iohanis (!?!) dar fiind un mare democrat s-a hotărât să „boicoteze” jocurile olimpice europene de la Baku prin neprezentarea la deschiderea competiţiei.

Sper că nu l-a apucat plânsul pe Putin când a văzut că lipseşte figura lui de bidon umflat şi lejer turtit de preaplecat ţucălar din tribuna oficială. Că nu s-a dus Iohanis, treaba lui, deşi îl înţeleg, trebuie să se mai odihnească şi el fiind toată ziua pe drumuri înafara ţării şi colac peste pupăză, nevastă-sa i-a transmis de la Sibiu franc „Nu-mi prieşte litoralul Mării Caspice, nu vreau la Baku, vreau din nou la Madeira, vreau, vreau, vreau!!!” la care preamolâul plăvan naţional a zis împăciuitor. „Bine, bine, nu mergem la Baku dar nici pe idiotul acela de Mihalache nu-l trimit în locul meu fiindcă e în stare să se dea drept preşedintele României şi să ameninţe Rusia cu invadarea Siberiei de armata noastră naţională.”

Şi uite aşa, Ponta care nu trebuie să dea socoteală lui Iohanis şi nici chiar lui Mihalache despre drumurile sale a plecat la Baku, Iohanis se odihneşte şi băşeşte la Cotroceni încă vreo două zile ca apoi s-o ia din nou spre cele zări cu tot cu nevasta din dotare, iar Mihalache după ce a dus ţucalul de dimineaţă a şefului său, pătruns în străfunduri de mirozna şi importanţa sa de unic purtător de rahat al preşedintelui şi-a pus mâinile în şolduri precum ţaţa Veta şi critică premierul de prezenţa sa la Baku. Uitaţi-vă şi dvs. nu vedeţi aşa printre frunze scroafa urcată în copac? V-o spun eu, e acolo şi poartă numele consilierului prezidenţial. Critică pe Ponta.  

De fapt dacă te uiţi prin presa de o anumită culoare sesizezi imediat că Ponta a stârnit un fel de boală printre cei care zilnic le curg balele după ciolanul guvernării. Boala se manifestă printr-o fixaţie majoră pe un singur nume: Ponta. Dacă o trezeşti dimineaţa pe Alina Gorghiu, înainte de a-şi dezlipi ochii şi a-şi şterge puchinile de peste noapte şopteşte: „Ponta trebuie să cadă”. Greu este şi pentru „buldogul” Blaga marele sforar în ceea ce priveşte fondurile pentru campaniile electorale fiindcă dacă nu are mălaiul guvernării la dispoziţie este foarte greu să-şi desfăşoare talentele care l-au adus şi menţinut în politică aproape de vârful puterii. El şi în vis vede creditori cu mâinile întinse spre el spunând clar: „dă-mi ca să-ţi dau”. Este uşor de zis, dar greu de făcut să dai atunci când sacul de mălai este la concurentul tău şi în materie de afaceri ştiţi cum e, nu ai mamă, nu ai tată, nu ai frate, toată brânza e pe bani.

Acum mă mai odihnesc şi eu cât Billiboy (pe româneşte Belibou) s-a dus să dea jos scroafa jos din copac să nu zboare cumva dracului luată de valul criticii şi uitând că porcul nu zboară…

Reclame