Praştii şi securi la mâna doua

pamflet 021

Am trăit din plin perioada colectivizării agriculturii care s-a încheiat triumfal în aprilie 1961. Umblau prin sat comisii formate din tot soiul de unelte ale structurilor politice de atunci care cică trebuiau să „lămurească” ţăranii de binefacerile muncii în comun a pământului. Printre mijloacele de „lămurire”, dintre care unele discutabile sau violente de-a dreptul, era şi una cică „educativă” şi aceasta se traducea prin puterea exemplului. În fiecare sat era şi câte-un pârlit care nu avea nici după ce bea apă din cauza lenei cronice dar care prin minune a fost „lămurit” imediat că locul ţărănimii este în colectivă şi era dacă nu primul, măcar printre primii care se înscriseseră. Şi-l purtau comisiile acelea pe ipochimen ca pe sfintele moaşte să le „explice” el oamenilor gospodari cât de bine se trăieşte după ce pui toate bunurile la comun. Adică el intrase în CAP doar cu scula-n mână pe când alţii trebuiau să-şi aducă bunurile dobândite de o viaţă, boii, carul, unelte şi maşini agricole, pământul, vite dacă aveau mai mult de o vacă şi totul odată adus acolo devenea o apă şi-un pământ.

Dar subiectul scrierii de azi nu este colectivizarea, Doamne fereşte, că de aia s-a ocupat alţii, ci tocmai pârlitul acela, acel coate goale, maţe fripte cum zicea conu’ Iancu, nenorocitul care găsindu-şi locul între angrenajele sistemului devenise un subiect demn de luat în seamă şi de pus în ramă, vorba celor de atunci de la conducere care-i găseau individului o mulţime de realizări şi susţineau bătându-se în piept că în cazul lui „faptele vorbeşte”.

Timpul a trecut, sistemul după 1989 a evoluat şi acum prin eforturi conjugate, continui şi extrem de eficiente ale politicienilor postdecembrişti s-a realizat ceea ce nu se realizase în nici un sistem politic anterior, ridicarea pe noi culmi a statului nostru „democrat” care în mod triumfal a reuşit să devină o ţară de mâna a treia, o ţară săracă sau mai precis sărăcită în mod galopant, un paria şi o sperietoare a Europei, o ţară cu care mai nimeni nu vrea să aibă de a face, dată mereu la o parte şi ţinută mereu în genunchi pentru unele plăceri perverse ale Europei sau al „licuriciului cel mare” numit cu gingăşie unchiul Sam.

Un articol din gazeta de azi mi-a amintit de pârlitul acela purtat prin sat ca să „lămurească” oamenii ca să se treacă la CAP. Toată lumea-l cunoştea cine este şi nimeni nu i-ar fi urmat exemplul dar cei de „sus” credeau că este necesară prezenţa lui. Iată ce scrie în ziar: „România l-a impresionat pe Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, care dă ţara noastră drept exemplu pozitiv pentru că liderii politici au convenit printr-un pact semnat la Cotroceni alocarea a 2% din PIB pentru Apărare. Secretarul general a salutat pactul şi îl foloseşte drept exemplu în vizitele bilaterale peste tot în lume. E necesar un angajament pe termen lung, securitatea nu e un dar oferit in condiţii de gratuitate”.

Ce vă spuneam eu mai sus? Iată că se repetă povestea pârlitului dar de data aceasta la un nivel superior. Cine este dată de exemplu acum în Europa? România despre care majoritatea ţărilor vestice nici nu vor să audă, sau dacă mai catadicsesc să audă o fac doar în măsura în care mai este de ciupit ceva bogăţii pe gratis de prin „Carpaten Garden”, România care acum are un PIB vai de capul lui faţă de ţări ca Germania, Franţa, Anglia, Spania, Italia, o ţară care de abia-şi găseşte bani să plătească peticele cu care să-şi acopere goliciunea fundului, care se roagă în fiecare zi nu numai la Dumnezeu ci şi FMI-ului, Băncii Mondiale şi altor stăpâni ai banilor lumii.

Dar pass de-i spune asta plăvanului nostru naţional care se îmbăţoşează în faţa Parlamentului cu această aşa zisă strategie de securitate, dar în tâmpenia lui a amestecat merele cu perele, caprele cu oile cum se zice şi hodoronc-tronc în strategia pe termen lung expusă apare Ponta (!?!) şi dă-i cu Ponta şi luptă ca să înţeleagă toată lumea că onorabilul nostru prezident nu are toate ţiglele pe casă şi în mansarda lui nemţească pe care o numeşte cap e o vraişte cumplită.

Să dăm 2% din PIB (nu din Ponta!) ca să luăm armament la mâna treia de prin cele ţări vestice nu-i aşa? A mai făcut ţara noastră chestii din astea şi înainte de al doilea război mondial, cred că v-amintiţi de celebra afacere Skoda, prin care s-a înarmat ţara cu tunuri demult scoase din uz sau depăşite moral încă de prin 1914 unele chiar fără toate piesele.

Era la noi în sat un om  care fusese pe front în Rusia ca soldat la artileria antitanc. Ruşii veneau asupra trupelor noastre cu celebrul T34 care şi acum este considerat cel mai bun tanc din cel de al doilea război mondial iar ai noştri trăgeau în el cu tunuri antitanc de 45 de milimetri (!!!) când tancurile acestea de abia erau distruse de tunurile nemţeşti de 88 mm. Povestea cum locotenentul se strofoca strigând: „Trage mă, tu-i născătoarea mamei lor” şi trăgeau oamenii de la mică distanţă direct în tanc. Acesta se oprea o zecime de secundă când era lovit apoi venea în continuare asupra lor doar cu vopseaua puţin zgâriată.

A murit la 92 de ani omul acela poreclit Storuş şi până la moarte a spus că tancurile acelea erau americane fiindcă aşa i se spusese pe atunci de propagandiştii armatei. De unde să ştie săracul ţăran de la Curseşti ajuns artilerist că tancul american Sherman supranumit şi „prăjitorul de americani” fiindcă lua foc de la prima lovitură încasată, era un tanc slab, chiar americanii spuneau că erau necesare 4 tancuri Sherman ca să atace un tanc german din care bineînţeles trei tancuri Sherman erau distruse. Dar aşa funcţiona pe atunci propaganda, aşa funcţionează şi acum, tot ce era american era grozav, tot ce era rusesc era prost.

Cei mai mari criminali ai istoriei din toate timpurile, americanii, vinovaţi de ucideri în masă de civili, femei şi copii prin bombardamentele atomice de la Hiroşima şi Nagasaki au manevrat propaganda în aşa fel încât peste 50% din tinerii japonezi sunt convinşi că Rusia au aruncat bombele atomice asupra celor două oraşe. Dar asta de acum este altă căciulă…

Începuseră să lâncezească producţia de armament în SUA, adică producţia bunurilor ce sunt pe primul loc în exporturile acestui stat supermilitarist şi atunci au început după vechile metode de căutat duşmani. Nu trebuiau să meargă prea departe fiindcă Rusia le este la îndemână, fiind chiar peste drum de ei şi imediat au început să strige: „Înarmaţi-vă fraţilor că vin ruşii, păzea neamule că năvălesc asupra Europei”, bineînţeles că imediat ce vedea vreun nor de îngrijorare pe faţa ameţiţilor de tiradele lor, le punea în faţă şi oferta de arme.

Cred că şi ruşilor le convine cârdăşia asta deoarece ei sunt pe locul doi în lume la vânzări de armament aşa că datorită acestei propagande pur americane pentru a-i ameţi pe tâmpiţi fac şi ei un ban grămadă prin vânzări de armament sofisticat cu nimic mai prejos decât cel american. Au vândut şi ei de toate de la kalaşnicovuri până la submarine şi portavioane (fostul portavion sovietic Variag redenumit de chinezi Liaoning şi la indieni portavionul Amiralul Gorşkov redenumit INS Vikramaditya).

_tank

Noi care acum suntem daţi ca exemplu pe la toate marile curţi europene vom pune 2% din PIB pentru a achiziţiona de la americani la prima mână cele mai moderne praştii şi la mâna doua cele mai ascuţite securi de război folosite doar o singură dată de pieile roşii, arme cu care vom merge musai la victorie contra ruşilor în crâncen război acum când ei au doar vreo 22.500 de T92 şi se dotează în ritm accelerat cu T14, tancul considerat la ora aceasta cel mai bun din lume. Însă ruşii au doar tancuri nu au ca noi cum se spune în cântec „Românul are şapte vieţi, în pieptu-i de aramă”.

Aşa că plăvanul cotrocenist a asigurat SUA că vom da fără discuţie cei 2% din PIB (eventual şi pe Ponta ca bonus) iar SUA ne-a asigurat cu fermitate că dacă dăm banul, sigur n-o să-l mai vedem.

Reclame