Unde s-a răsturnat căruţa cu proşti

pamflet 024

Cât de ciudaţi sunt oamenii în general când se gândesc de cele mai multe ori că toate lucrurile rele li se pot întâmpla doar altora şi când totuşi li se întâmplă lor îi vezi că se dezumflă rapid şi tot ei fac reproşuri aiuristice precum copiii: „Păi nu era vorba aşa, în felul acesta eu mă mai joc, de ce tocmai mie?” şi pe ici, pe colo, câte unu să întrebe ritos: „Ştiţi cine sunt eu?”. Cred că în situaţia aceasta foarte periculoasă se află naţiunea americană la ora aceasta. Vreo douăzeci şi ceva de ani din motive obiective li s-a permis să se creadă stăpânii lumi, precum marele jupân al mahalalei căruia trebuie să i se închine toţi şi să-i facă voia.

Dar vremurile, din fericire s-au schimbat şi se schimbă mereu, din lumea unipolară pe care şi-au dorit-o dintotdeauna SUA s-a ales praful, au apărut acum cel puţin încă doi poli de putere care au recuperat şi recuperează în mod galopant diferenţa de tehnologie pe care se baza unchiul Sam când bătea cu pumnul în masa oricui. Rusia şi China le suflă aer îngheţat în ceafă şi acum liftele de peste ocean de abia mai au timp să-şi îndepărteze gheaţa de pe cefele lor cu osânza groasă depusă prin spolierea atâtor popoare pe care le-au călcat cu tancurile şi bocancii cazoni, le-au bombardat cu avioanele şi le-au spârcuit cu dronele.

Am putut să citesc şi să văd într-un ziar informaţii care demonstrează că nu e departe ziua când se poate atinge culmea prostiei americane. Se vorbea acolo despre aplicarea de lovituri nucleare preventive asupra Rusiei şi parcă încercând ca prostia să fie făcută şi mai rotundă o serie de organizaţii strângeau semnături pentru a propune conducătorilor SUA tocmai acest lucru care pentru ţările ce au trăit războiul este ceva de neconceput.

Mă uit la o poză pe care v-o dau aici şi dvs. şi mă gândesc şi eu ca tot omul cu toate ţiglele pe casă dacă cei care umblă după semnături pentru lovituri nucleare preventive au văzut o asemenea poză şi dacă au văzut-o, au înţeles ceva?.

_explozie nucleara

Aceasta este poza unei explozii termonucleare, explozie care topeşte şi piatra pe distanţă de kilometri de la epicentru ei, o explozie capabilă să distrugă complet un oraş mediu şi să facă locul acela de nelocuit poate pentru secole. Oare cetăţenii SUA se cred încă la adăpostul celor două oceane care i-au ferit de ororile  războaielor convenţionale din secolul XX?

Era dată în ziar o poză cu „activişti” ale organizaţiilor cu pricina care strângeau semnături de la oamenii aflaţi la plajă. Şi cei aflaţi pe plaja oceanului semnau fără să-şi închipuie că poate chiar atunci Armata Roşie de pe un submarin nuclear rusesc îi priveşte prin periscop de la limita apelor teritoriale.

SUA este patrulată mereu din cele două oceane de submarinele nucleare ruseşti, submarine înzestrate de obicei cu 16 rachete fiecare cu câte cel puţin 10 focoase independente, deci la un calcul simplu reiese cel puţin 160 de bombe termonucleare care pot lovi ţinte independente. Prea suficient ca din SUA să rămână un deşert nuclear. Şi asta de la un singur submarin din cele trei, patru câte sunt mereu în patrulare.

Acum îmi este clar de ce un om mare a spus că în SUA s-a vărsat carul cu tâmpiţi ai mapamondului. Aveau foarte mare nevoie de ei cei câţiva isteţi dintr-un popor foarte isteţ aflat în altă parte a lumii care au pus mâna pe frâiele Americii şi o folosesc în propriile lor scopuri. Aceia ştiu că dintr-un război nuclear nimeni n-ar câştiga dar îi lasă pe tâmpiţi să-şi joace mânza strângând semnături.

Reclame