Cine scapă de DNA

pamflet 027

Simpaticul meu prieten, jurnalistul Billiboy (pe româneşte Belibou), cel care îmi mai dă uneori peste ochi când din motive de nepricepere sau din prea năvalnică revărsare a cernelii din condei o mai iau pe mirişte, azi mi-a bătut obrazul că prea mă iau toată ziua, bună ziua, de turistul nostru naţional în grad de prezident, că poate ar trebui să mă iau şi eu de Victor Ponta ca toată „lumea bună” dintre cei care au învăţat să scrie toate literele alfabetului cu toate că individul nu a făcut nimic rău în ţară, au decretat dulăii pedelişti mascaţi acum în spatele unor măşti hidoase pe care scrie de sanchi, PNL că este penal, penal este, nu fiindcă ar fi vinovat fiindcă aşa spun ei, ci fiindcă potrivit directivelor venite ehei! de departe de peste hotare unde se făuresc destinele nenorocite ale României ca PSD-ul trebuie decapitat, distrus, spulberat, astfel ca oamenii să nu aibă decât două alternative spre care să-şi îndrepte speranţa: Dumnezeu sau partidul agreat de cabala internaţională ce ne ţine sub călcâi.

Mi-a atras atenţia simpaticul meu mentor că există mari asemănări între manifestările oamenilor politici şi Dumnezeu. Şi pe loc, pentru a nu-mi osteni eu mintea căutând asemănări între cele două entităţi care ne diriguiesc sau mai precis ne otrăvesc pic cu pic viaţa asta mizerabilă mi-a şi dat un exemplu grăitor. Nu ştiu dacă exemplul era din tolba lui sau îl preluase de la altcineva dar după ce m-am gândit preţ de două secunde întregi am admis că aşa este şi nu încape discuţie că este una din asemănările cele mai bătătoare la ochi.

Asemănarea constă în tendinţa marilor oameni politici şi a lui Doamne, Doamne de a avea case. Asta este, tendinţa de avea cât mai multe „cuibuşoare de nebunii” nu doar „căsuţa noastră/ cuibuşor de nebunii”. Cică Năstase avea patru case, Băsescu dracu’ mai ştie câte a avut fiindcă le cumpăra, le vindea, naiba să-l ia, că doar cu ceea din Mihăileanu s-a mai ales fiindcă n-a apucat s-o vândă înainte de a ieşi vorbe prin mahala, Iohannis cel care vorbeşte puţin dar înhaţă multe case a pus şi el laba deocamdată pe vreo şase, şapte case pe la Sibiu dar timpul nu-i pierdut să le înmulţească dacă are boala asta.

Dar se vede că ei sunt mici copii pe lângă marele Dumnezeu care îi face mat din prima dacă le arată că numai în Valea Plopului, un sat cu 300 de locuitori din judeţul Prahova, are 28 de case (!!!). Da nu vă miraţi există aşa ceva în ciudat de pitoreasca asta Românie un sat cu 28 de biserici deci case ale Domnului, dacă nu cumva între timp s-or mai fi ridicat vreo două trei ca să fie de rezervă. În satul acela când a fost întrebat preotul unde îi sunt bisericile nici el nu a putut să le spună la rând pe toate, nu mai vorbim de săteni care de pe la 11 bucăţi, biserică, le pierdeau şirul şi începeau să înghită în sec. Da doamnelor, domnişoarelor şi domnilor noi suntem statul cu 3400 de şcoli şi cu 18.000 de biserici, statul în care anual se închid două, trei şcoli dar se construiesc în schimb 90 de biserici. Nu vă miraţi, acesta este statistic sporul anual în construcţia de case ale Domnului.

Şi parcă nu era de ajuns asta, cei mai guleraţi din conducerea bisericii române au manevrat politicul în aşa hal încât în buricul Bucureştiului să-i trântească un ditamai viloiul bătrânului Doamne, Doamne, viloi care să poarte pompos numele de Catedrala mântuirii neamului sau Catedrala terminării neamului, fiindcă deocamdată nu s-au hotărât.

De ce naiba era nevoie de un asemenea căsoi mai înalt decât Casa Poporului, dotat deasupra cu chiflele alea aurite în care să poată fi înfipte crucile ca semn că edificiul aparţine lui Dumnezeu iar figurile celea rotofeie şi roşii în obraji care mişună pe acolo nu sunt decât oamenii de serviciu a lui Doamne, Doamne care strâng de zor ochiul dracului ce tinde să-i copleşească prin curgerea lui în flux continuu din partea poporului român suficient de îndobitocit încât să dea şi ultimul sfanţ nesătulelor jigodii popeşti.

_abel

Dacă pentru oamenii noştri politici măcar teoretic există un DNA ce te faci cu marele proprietar de case Dumnezeu care cu toate matrapazlâcurile de orice natură dar mai ales financiare (ptiu, ptiu iar întră în discuţie ochiul dracului) se pare că nu există nici un ac de cojocul lui.

În Biblie se spune într-un capitol cum Iacob într-o noapte i-a tras un toc de bătaie lui Dumnezeu însă până la urmă tot a dat de dracu’ fiindcă Dumnezeu cu un procedeu de kickboxing (un locking dumnezeiesc pe interior cu care i-a luat piciorul de sprijin) i-a scrântit şoldul apoi a luat-o la sănătoasa spre Edenul său. De unde se vede că au fost timpuri când Marele Creator o mai lua peste ceafă chiar de la unii pe care-i văzuse cu ochi buni (cred că vă amintiţi de scara lui Iacob când Dumnezeu i-a dat într-o noapte un spectacol nemaipomenit în care îngerii făceau tot felul de giumbuşlucuri urcând şi coborând pe o scară ce ajungea până la cer numai pentru delectarea lui Iacob). Aşa era pe atunci, acum nici măcar oamenii lui Nuţu Cămătaru câţi or mai fi înafara puşcăriei nu s-ar încumeta ca în vreo noapte neagră ca inima bancherilor de la FMI să se dea la Cel de Sus pentru a pune ordine în respectarea zonelor de influenţă, fiindcă în lumea mafiotă din asta vin banii.

Deci Billiboy (pe româneşte Belibou) îmi vorbise despre asemănarea aceasta dintre Dumnezeu şi oamenii politici urmând ca să-mi dezvolte apoi o altă asemănare ce constă în ameţirea oamenilor cu vorbe despre trai bun şi fericiri biblice  care se vor produce într-un timp viitor nedefinit eventual pe lumea cealaltă, vorbe care le permit  să-l jupoaie fără să simtă pe sărmanul om de un rând de piele iar la urmă tot el să mulţumească în genunchi pentru asta.

I-am mulţumit lui Billiboy (pe româneşte Belibou) şi l-am amânat pentru o altă dată fiindcă pentru azi îmi era de ajuns, îmi bâzâiau prin cap cele auzite precum avioanele americane şi eu când aud de americani îmi vine aşa deodată să înjur.

Şi dacă înjur mă bate Doamne, Doamne!    

Reclame

Un gând despre „Cine scapă de DNA

  1. Despre binefacerile unei religii nu vreau să comentez. Are și ea rolul ei de mentor cetățenesc din cele mai vechi timpuri, rol pe pământ nu în ceruri, mai bagă groaza în netrebnici, că nu poți pune câte un polițist lângă fiecare om! Că preoțimea trage foloase de pe urma acestei profesii, nu încape îndoială. Biblia le rezervă 10% din veniturile fiecărei gospodării. Deci e un fel de TVA ceresc! Că în ultima vreme slujbașii religiei au invadat toate televiziunile și internetul, dar și școlile, unde copiilor neștiutori li se inoculează
    niște legende miraculoase, este prea vizibil. Adică se duce un război între abstract și concret, între idealism și materialism. Război vechi, de mii de ani! Evenimentele din 89 au deschis porțile tuturor creatorilor de orice natură: muzică, literatură, artă, vrăjitorii, tradiții bune sau rele, sărbători străine românilor (dar aparținând mafiei mondiale) etc. Nu suntem singura țară bombardată cu iluzii. Un întreg islam îndobitocește copilul de mic, pentru ca într-o zi să se explodeze sau să se înregimenteze în forțele obscure anticreștine, care deja au avangarda împământenită în Europa, iar pe Mediterană, convoaie întregi asaltează Italia, Spania și Grecia. Cred că în spatele religiilor, mari și mici, se ascunde un interes material, care nu are nici o legătură cu Divinitatea.
    Pamfletul de astăzi spune tranșant un adevăr supărător pentru credincioși. Adică se atentează la conștiința liberă să gândească și să creadă orice. Dar deopotrivă libera cugetare are și ea dreptul de existență, în aceeași măsură! Sigur, lupta de idei, atât cât este dusă cu cuvântul, este binefăctoare. Dar istoria cunoaște războaie crâncene religioase – ceea ce pentru omul cât de cât cultural, sunt de neconceput.
    Slavă Domnului (scuzați cuvântul luat din arsenalul credințelor) încă nu am ajuns până acolo cu prostia…

Comentariile sunt închise.