Avem faliţii noştri

pamflet 028

Poate vă amintiţi versurile lui Topârceanu din parodia Blesteme după T. Arghezi în care la un moment dat apare o ciudăţenie de la ordinea firească a lucrurilor. Dar să ni le amintim întâi:

„Curge-ţi-ar pe-o nară ţuică,/ Pe cealaltă numai apă./ LĂUDA-TE-AR BOGDAN DUICĂ/ Şi pupa-te-ar Popa Iapă !”. Inteligenţi cum vă ştiu am fost sigur că v-aţi prins care-i ciudăţenia. Da aşa este după cum spuneţi: „LĂUDA-TE-AR BOGDAN DUICĂ” sună al naibii de ciudat în cuprinsul unui blestem dar dacă ne luăm după cele spuse în versurile cu pricina se vede că uneori este mai bine să nu ajungi să fii pomenit de anumite persoane chiar şi în cel mai laudativ mod. Ştim cu toţii aversiunea lui Topârceanu vizavi de academicianul Bogdan Duică (tipul „cârn şi idiot” din altă poezie a lui Topârceanu) însă nu asta ne interesează ci lecţia desprinsă de aici.

Au început să-mi bâzâie aceste versuri prin cap când am văzut în presă că marele sforar, ticălosul în rang de pensionar Traian Băsescu aşa netam-nesam sare sprinten pe creanga politicii şi din senin se apucă de cârâit luând apărarea lui Victor Ponta. Mă să fie! Ce l-o fi apucat se întreabă unii. E un om drept conchid alţii. E un cioflingar spun eu şi alţii ca mine. Şi lui Victor Ponta dacă aude cum îi ia apărarea probabil i se face pielea de găină pe spate fiindcă nu a lăudat Băsescu pe cineva fără ca acesta mai devreme sau mai târziu să nu dea de dracul.

De fapt nu apărarea lui Ponta a vrut s-o ia Băsescu ci a vrut să ţină „caldă” dacă nu chiar fierbinte atenţia opiniei publice asupra lui Victor Ponta care de vreo două săptămâni se află în Turcia pentru o operaţie ca la sosire să fie luat urgent în colimatorul tuturor. Aceasta este manevra perfidă pe care o aplică se pare cu destul succes marele consumator de spirtoase scos momentan din politică. Şi poate îi va merge aşa cum i-a mers întotdeauna la un popor ca al nostru.

…………………………….

Era prin anii 1990 şi ceva. Veneam din oraş spre casă şi pe lângă mine trece grăbit un cunoscut cu nevastă-sa. Îl întreb unde se grăbeşte aşa de tare şi îmi răspunde peste umăr nevastă-sa „La şedinţă, la partid”, întreb la ce partid sunt şi tot ea îmi răspunde plină de importanţă „La liberali, fiindcă acolo sunt toţi intelectualii”. Ia te uită! Am rămas în loc pe când ei se duceau ca vântul. Tipul făcuse un an şi ceva la o şcoală de mecanici auto pe la Piatra Neamţ de unde fugise până la urmă înainte s-o termine, se înscrisese la seral la Liceul M. Kogălniceanu din Vaslui dar nu se mai dusese fiindcă de obicei avea o lene cruntă şi un gâtlej care cerea mereu alcool. Se însurase, aranjase vreo cinci copii dar cât a durat epoca socialistă nu a reuşit să adune pe cartea lui de muncă două luni la rând muncite undeva. În 1989 a fost primul revoluţionar a Vasluiului care a ieşit din cârciumă şi a întrat aşa beat cum era direct în istoria revoluţiei vasluiene asigurându-i-se drepturi la care nici nu visase, lot de pământ, bani, înlesniri la impozite adică a supt la ţâţa revoluţiei alături de a mulţime de gunoaie care nu munciseră niciodată şi peste noapte deveniseră mari anticomunişti. Nevastă-sa terminase un curs de croitorie şi lucra la Fabrica de Confecţii Vaslui ca muncitoare.

Atunci de unde pretenţia de intelectuali? El cică era intelectualul familiei şi prin contagiune devenise şi ea. Tipul scria poezie. Avea un talent nativ pentru aceasta dar nefiind cultivat este normal că nu se putea ridica mai mult de baza unor concepte. Ceea ce mai ştia din literatură şi din alte ramuri, ştia doar din auzite şi le reţinuse datorită unei memorii bune. Am şi acum o carte ce mi-a adus-o cadou la o zi de aniversare pe care scrie „Mai multă lumină. Ghiote”. Auzise şi el de la cineva despre acel Mehr Licht a lui Goethe şi fiindcă i-a sunat la ureche Ghiote, aşa a scris şi el.

Ca individul acesta (fie-i ţărâna uşoară că s-a dus la cele veşnice) sunt mii şi mii în ţara aceasta, intelectuali de aceştia de doi bani care vor neapărat să fie văzuţi ca intelectuali de rasă şi care poate nu ar fi nimic nociv în asta dacă aceştia nu ar deveni dintr-odată extrem de periculoşi pentru România când este vorba să se ia vreo măsură antiromânească. Dacă este să fie luată vreo măsură împotriva poporului român ei sunt primii în rândurile celor care ne atacă amestecând aiurea concepte care să-l ameţească pe ascultător precum liberalism european, democraţie, libertate (???), şi alte chestii din acestea în care doar proştii mai pot crede în ziua de azi când şi cele mai sacre lucruri au fost demonetizate complet de au rămas doar nişte vorbe goale. Această „intelectualitate” a făcut atâta rău ţării acesteia încât „aportul” ei nu va putea fi în veci cuantificat.

Azi mi-am amintit de această „intelectualitate” citind un articol despre Grecia unde se ţine un referendum important pentru ţară şi chiar pentru toată lumea. Pentru prima dată un stat s-a ridicat pentru a-şi apăra demnitatea în faţa tăvălugului internaţional devastator al economiilor numit FMI. Se ştie că FMI-ul şi Banca Mondială îţi dă fără prea multă discuţie coarnele şi copitele cu condiţia ca tu să le dai boul. Citeam articolul şi acolo am regăsit iar că împotriva apărării demnităţii şi suveranităţii se pronunţă, aţi ghicit”, intelectualii greci care vor cică neapărat ca ţara lor să tragă la jug în continuare alături de alte popoare ale Europei.

Deci pot să fiu liniştit, nu numai noi avem „faliţii” noştri, îşi au şi ei „faliţii” lor.

Reclame

Un gând despre „Avem faliţii noştri

Comentariile sunt închise.