Supărat, sunt iarăşi Doamne supărat

Pamflet 032

Azi vă rog să mă lăsaţi în pace. Nu voi scrie nimic, nu voi declara nimic, nu voi turna pe nimeni şi nimic aşa că vă rog părăsiţi scena şi lăsaţi-mă în durerea mea fiindcă trebuie să vă mărturisesc pe aia dreaptă, sunt distrus, sunt supărat până la Dumnezeu plus un centimetru şi jumătate dincolo de el, sunt lovit în ceea ce aş numi înălţătorul sentiment de adevărată prietenie pentru cel care mi-a fost mereu aproape pe cărările abrupte şi pline de bălădăi şi mărăcini ale politicii dâmboviţene, politică din care acum se deversează cea mai fină esenţă de rahat fanariot adus aici din vremuri vechi, strecurat şi distilat în timp cu pricepere şi răbdare până a ajuns la forma desăvârşită de mizerie cristalizată de azi, sunt lovit deci crunt prin îmbolnăvirea acută de scârbă desăvârşită, purulent convulsivă cu efecte de vomă multiplă a prietenului meu Billiboy (pe româneşte Belibou). Aşa, văd că vi-l amintiţi, e vorba de jurnalistul cu care am plecat la drum prin hăţişurile politicii dâmboviţene.

A venit azi pe la mine în jurul prânzului şi a căzut răpus de boală exact deasupra oalei VC-ului care din fericire avea capacul ridicat aşa cum stă bine la o casă unde mai sunt şi bărbaţi. După ce a vomitat îndelung şi consistent s-a răcorit un pic apoi după ce i-am dat ca să-şi clătească gâtlejul cu o ţuică de prune adusă din satul meu natal mi-a vărsat claie peste grămadă motivele care au dus la îmbolnăvirea sa intempestivă cu vădite semne de perpetuare în timp. În primul rând îl scoseseră din sărite „lingăii şi cotarlele ordinare din aşa zisa justiţie independentă din România” (astea sunt cuvintele lui, eu nu am nici o intervenţie aici), îl oripilaseră vederea atâtor capete de magistraţi cu apucături vădit canine, capete care dădeau din coadă (!?!) salivând la vederea ciolanului din mâna stăpânului care-i puseseră acolo dar ţinând mereu cu o mână ferm de lanţ, capete hidoase care muşcau la comandă pe cei asupra cărora erau asmuţiţi doar din priviri sau cu un discret „Şo pe el!”, capete care rânjeau preventiv-lupeşte la toţi cei din jur, clănţănind sec din dinţi pentru a atrage atenţia bieţilor muritori că n-au decât să trăiască cu teama continuă de cei care au ajuns să aibă câinii lor proprii puşi în curtea comună a frumoasei noastre patrii.

Mi-a amintit Billiboy (pe româneşte Belibou) de circul mediatic făcut anul trecut pe la DNA cu alde Mircea Băsescu şi liota de ţigani ai lui Mondialu, cu Alina Bica, Elena Udrea şi alţi câţiva figuranţi secundari pe scena politică românească, un tur de onoare a lui Băsescu tot pe acolo şi gata! cât ai zice DNA totul s-a stins. Aţi mai auzit ceva despre cei numiţi mai sus? A fost inculpat cineva? Ehei, prea multe am vrea noi care nu suntem decât nişte nimicuri ale pământului, nişte copii mici,  neştiutori şi naivi până la cruntă prostie  pe lângă marii şmecheri ai politicii româneşti.

Tot ce aţi văzut nu a fost decât punerea în scenă, uvertura care să ia ochii proştilor, actorii adevăraţi urmau de abia de acum să vină, iar aceştia aveau să fie inculpaţi, judecaţi şi condamnaţi cu celeritate aşa cum îi stă bine unei justiţii telecomandate. Au păţit ceva cei care au furat milioane de euro şi au călcat ani la şir în picioare poporul român? Doamne fereşte, uitaţi-vă numai cum strălucesc la locul lor Băsescu, Blaga, Videanu, Berceanu, Olteanu secondaţi din culise de cei care le aduceau banii ca alde Blejnar & Comp.

Au încercat cei din opoziţie să dea jos guvernul Ponta în mod democratic prin moţiune de cenzură dar s-au făcut de râs. Atunci fără să se piardă timpul s-a trecut la metoda fanariotă, metoda cea mai mizerabilă dar care a dat cele mai rapide satisfacţii pe meleagurile mioritice, adversarii trebuie băgaţi la beci sau chiar împuşcaţi (Antonescu, Ceauşescu) şi aşa scapi de ei. După mai mulţi ani poţi şi chiar este necesar s-o mai dai cotită şi să spui că nu s-a procedat corect dar la ora ceea puiul este zburat demult cu tot cu aţă. Încă de astă iarnă când Ponta i-a trimis la plimbare pe cei din FMI şi nu a fost de acord cu pretenţiile lor, apoi făcându-i să mai vină de vreo două ori obţinând acelaşi rezultat, Billiboy (pe româneşte Belibou) mi-a şoptit atunci că nu-l vede bine pe premier.

Se părea că Ponta încă nu era conştient că trăieşte într-o ţară în care totul este condus dinafară, o ţară în care şefii de la DNA, CSM, ICCJ, CCR sunt numiţi şi răspund prompt la comenzi venite de peste ocean, în care dacă mişti în front şi iei atitudine împotriva cabalei mondiale a banilor vei fi spulberat în scurtă vreme de angrenajele oţelite ale mecanismelor de represiune internă bine puse la punct, unse şi dirijate precum dronele, prin telecomandă.

Sistemul acesta ticăloşit (cum tare îi mai plăcea să-l numească aşa mai vechea noastră cunoştinţă Traian Băsescu) i-a declanşat acea greaţă imensă amestecată cu o scârbă atavică fără nici un leac bunului nostru prieten jurnalistul Billiboy (pe româneşte Belibou) şi venise acum să-mi plângă mie pe canapeaua din sufragerie.

Ponta a făcut prea multe împotriva sistemului, a majorat pensiile şi salariile, a dat înapoi la nenorociţii de pensionari ceea ce li se oprise pe nedrept pe timpul lui Boc şi Ungureanu, a redus TVA-ul, a fost împotriva majorării preţului la gaze şi electricitate şi multe chestii din acestea care sunt doar pentru popor, iar pentru cei care vor să ne vadă pe noi amărăştenii doar cu nasul în ţărână şi trăgând din greu la jugul zilnic sunt tot atâtea motive de a termina odată cu acest premier care se gândea să facă lucruri bune pentru un popor care de abia fusese învăţat să trăiască prost şi la limita subzistenţei.

Aşa ceva nu se face, fiindcă practica a demonstrat că un popor care trăieşte bine poate să ridice capul şi uneori se poate întâmpla un lucru extrem de grav pentru conducători adică să înceapă omul să gândească cu capul propriu şi atunci nu mai poate fi prostit aşa de uşor.

Deci în cazul premierului soluţia este clară, ordinele către „justiţia independentă” au fost date, sunt clare, precise şi la obiect, Ponta trebuie să dispară din fruntea guvernului fie chiar şi la puşcărie numai asta să se facă repede fiindcă străinii nu mai au răbdare iar noi cei din masa poporului să nu începem, Doamne fereşte! să ne învăţăm cu binele.

Iar ţara să fie condusă de un nou guvern care pentru dirijare eficientă să aibă bine înfiptă în fund axa: Bucureşti – Londra – Washington.

Reclame

Un gând despre „Supărat, sunt iarăşi Doamne supărat

  1. Apreciez bogăția limbajului și pledoaria unui mesaj dramatic de adevărat! Tocmai citisem dimineață declarația unei doamne americane sus puse: „Avem un parteneriat cu România de a instrui procurorii cum să lupte contra corupției!” Este clar cine conduce campania împotriva încercărilor românești de a ieși de sub obrocul mondialului stăpân! A încercat și biata Grecie și văd că nu a reușit… Da, sunt și eu trist! Și cred că mai am câteva milioane de parteneri…

Comentariile sunt închise.