Cum să-ţi dai singur un şut în fund

Pamflet 035

Înţelept proverb mai este acela care spune: „Apărăm-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă apăr singur”. Românii l-au cunoscut întotdeauna foarte bine dar au ei o boală congenitală extrem de distructivă care se manifestă mereu şi mereu în timp concretizată printr-o tâmpeală quasicolectivă, ceaţă pe ochi, voinţă înfrântă, tendinţa de a cădea instantaneu în genunchi şi de a pupa funduri sau mai ştiu eu ce alte porcării numai cum aud cuvântul occidentali şi mai ales de americani. Că boala asta i-a adus României aproape pierirea sa ca stat independent, suveran, stăpân pe propriile destine, cum îşi doreşte plin de speranţă orice popor de pe planeta aceasta, este de acum un fapt cunoscut, sau cum ar spune vecinul meu de palier, un fapt fumat. Românii noştri s-au aruncat ca oile cu capul înainte într-o lume mizerabilă cu totul necunoscută naivităţii lor genuine şi se vede ce-a ieşit, economia distrusă, tineretul fugit peste hotare pentru a câştiga acolo o bucată de pâine, populaţia rămasă aici îmbătrânită şi încremenită în lipsuri şi doruri neostoite faţă de cei aflaţi departe pe străine meleaguri.

Deci cu noi cei rămaşi aici de acum este clar, crucea, moaştele, popii şi credinţa într-o viaţă mai bună după moarte ne mai călăuzesc precum călăul spre secure prin lumea asta haină.

Ar fi trebuit ca soarta unor ţări ca a noastră să fie învăţătură de minte pentru altele dar ţi-ai găsit? Boala de occidentalism şi americanizare este boală grea şi contagioasă fiindcă este susţinută mereu de o propagandă agresivă prin care se prezintă doar aspectele pozitive ale capitalismului băgând cu iuţeală de mână şi nebăgare de seamă sub preş cavalcada de nenorociri aduse de acest sistem.

De o bucată de vreme am tras şi eu, ca şi alţii de altfel, cu ochiul peste gard la vecinii noştri din est, ucrainenii. Ei au avut norocul la un moment dat ca la conducerea URSS să vină unul de a lor numit Nikolai Sergheievici Hruşciov care le-a umplut carul cu de toate, a industrializat masiv ţara, a ridicat-o la cote economice nemaivăzute pe acele meleaguri ba le-a mai şi dat cadouri sub formă de ţinuturi întregi cum a fost Crimeea şi sudul ţării cu ţinuturile Nikolaiev şi Odesa unde trăiesc tot felul de popoare numai ucraineni nu.

Le-a făcut bădiţa Hruşciov o ţară mare şi rotundă ca o pâine ucraineană de abia scoasă din cuptor. Ţinuturile întinse din Donbas şi Lugask scoteau grâu cât pentru toată Europa, la Dnepropetrovsk se construiau cel mai mari rachete folosite de ruşi, la Zaporojie uzinele de motoare de elicopter duduiau şi făceau motoare pentru întreaga producţie de elicoptere ruseşti, în Crimeia se construiau pentru export giganticele nave de asalt cu pernă de aer Zubr, uzinele Antonov construiau avioane pentru intern şi export, zona minieră şi industrială Donbas era printre cele mai înfloritoare de pe cuprinsul ţării.

Totul era prea frumos ca să nu atragă privirea pofticioasă a Unchiului Sam care adulmeca de peste ocean Ucraina precum hiena viitoarea pradă. Reţeta doborârii guvernelor o aveau de acum. Fusese aplicată cu succes în România şi pe ici pe colo pe unde mai găsiseră oameni destul de proşti ca să-şi dea pe mâna lor ţara. Totul este să pompezi în mod susţinut bani că în interiorul oricărei ţări ai să găseşti şi oameni fără nici un căpătâi care pentru bani ar face orice, şi ameţiţi de propagandă străină care să creadă că o altă orânduire internă ar fi cea benefică, şi idealişti cu capul în nori care pot fi dirijaţi ca nişte marionete dezarticulate cu orice fel de mişcări inclusiv cu şuturi în fund pentru care vor mulţumi politicoşi, dar în primul rând trebuie găsite nişte figuri suficient de parşive care să fie puse acolo în faţă, figuri care să fie dependente trup şi suflet de Unchiul Sam.

În Ucraina anului 2013 prin noiembrie au pus americanii de un „maidan” la Kiev pe care l-au aprovizionat cu tot ce-i trebuie ca să-şi facă treaba sa de coadă de topor, să ne amintim că însăşi Victoria Nuland la un moment dat a venit pe „maidan” şi a împărţit ceai şi gogoşi. Până la urmă în februarie 2014 guvernul lui Ianukovici a căzut iar americanii îşi frecau de zor mâinile că le-a căzut direct în gură ditamai para mălăiaţă. Greşit gândit, fiindcă după câte s-a văzut mai târziu para mălăiaţă nu a căzut în gura lor ci în gura ruşilor care au mulţumit lui Dumnezeu şi poate mai mulţumesc şi acum că le-a trecut americanilor prin cap asemenea idee şi profitând de degringolada din ţară, urgent şi-au luat înapoi darul dat Ucrainei de tătucul cel de treabă N.S. Hruşciov, peninsula Crimeea şi în plus au reiterat din nou ţinutul denumit Novorosia care cuprinde regiuni ce nu au aparţinut niciodată Ucrainei adică toată partea de est şi sud a Ucrainei care este în vecinătatea Mării Negre. De fapt tot îi trag eu cu Ucraina, o ţară inventată, o ţară surogat care nu a existat niciodată în istorie până în 1992 după destrămarea URSS.

Aşa că pe făcătura asta de ţară s-au bazat americanii ca să-şi aducă labele lor murdare de sângele lumii mai aproape de Rusia şi după câte se vede au pierdut şi încă mai au de pierdut în afacerea aceasta. „Ţara” aceasta făcută aiurea din bucăţi având diferite configuraţii etnice a început să pocnească pe la toate cusăturile. Pentru Crimeea care s-a dus doar colacul şi lumânarea mai sunt de folos în viitor, zona de est cu regiunile Lugansk şi Donbas au zis şi ele „la revedere” Ucrainei şi vor autonomie deplină, pe la Odesa a luat fiinţă un parlament (Radă) pentru o Basarabie care să cuprindă partea de sud a Ucrainei cu capitala la Odesa iar acum în vestul ţării s-a stârnit mare tămbălău mare tocmai cu nuca cea mai tare de pe „maidan” ce poartă numele de „Pravâi sektor” adică Sectorul de dreapta o organizaţie fascistă sadea care vor şi ei o halcă din Ucraina.

_control

(Daţi click pe imaginea de mai sus pentru a o vedea mai mare)

Ce să facă unchiul Sam acum când peste tot nava numită Ucraina ia apă? Mai zilele trecute ţaţa Victoria Nuland şi-a încălţat botinele de zile mari şi a luat drumul Kievului. Ajunsă acolo i-a trântit lui Poroşenko o hârtie gata redactată la Washington pentru introducere în Rada supremă a unui amendament la Constituţie prin care se recunoaşte autonomia regiunilor Lugansk şi Donbas. Măcar acolo să se mai slăbească presiunea şi-a zis în sinea ei matracuca americană. Au văzut americanii că au cam dat-o viguros cu bâta-n baltă în privinţa Ucrainei şi ca să împiedice puiul să nu zboare cu tot cu aţă încearcă şi ei să mai salveze ceea ce se mai poate salva. Dar ce să mai salvezi? Potrivit unui economist occidental Ucraina are nevoie acum de 20 de ani ca să ajungă la nivelul economic din timpul lui Ianukovici adică unde era cu un an şi patru luni în urmă. O spun occidentalii, n-o spun eu! Şi uite aşa dragi cititori folosind metode avansate americane şi urmând reţete de acum omologate, ucrainenii au reuşit să-şi dea singuri un imens şut în fund.

Focul, prăpădul şi nenorocirea a venit pe capul bietului popor de la răsărit care a luat-o pe cocoaşă din două părţi, de la americani şi de la ruşi. Doar se ştie că şi ruşii îi iubesc pe ucraineni ca sarea-n ochi şi îi bat numai în gură cum îi prind, iar americanilor li se fâlfâie de-un popor slav care este la mama dracului tocmai la marginea lumii cunoscute pentru ei. Ucrainenii s-au pomenit din prostia lor între ciocan şi nicovală adică între două naţiuni puternice şi de unde o să iasă atât de ciufuliţi încât cred că multă, foarte multă vreme nu vor mai şti nici punctele cardinale încurcând estul cu vestul.

Când eram copil, alături de tatăl meu care fusese declarat chiabur de autorităţile comuniste de atunci scrutam nopţile cerul ca să vedem avioanele americane care vin să ne elibereze de ruşi. Am crescut cu gândul acesta, tatăl meu a murit cu gândul acesta şi acum când am văzut cam de ce sunt în stare americanii mi-am schimbat radical părerea. Aceştia mi s-au dezvăluit deodată precum un popor criminal care trăieşte şi prosperă doar prin moarte şi violenţă asupra unor popoare care nu au altă vină decât că au resurse la care râvnesc cartelurile americane, un popor care au folosit arme de distrugere în masă pe bătrâni, femei şi mai ales pe copii la Hiroşima şi Nagasaki, un popor care a ucis de-a lungul şi de-a latul planetei sute de mii de oameni nevinovaţi, un popor la care pe primul loc la export este armamentul.

Nici de dorul ruşilor nu mă omor dar parcă mult mai distructivi sunt americanii decât ivanii.

Şi acum daţi-mi voie vă rog să-mi şterg o lacrimă care s-a ivit stingheră în colţul ochiului cât timp am vorbit aici de sărmanul popor ucrainean care în definitiv nu are nici o vină că a ajuns jucăria marilor puteri.

Reclame

Un gând despre „Cum să-ţi dai singur un şut în fund

Comentariile sunt închise.