Cabinetul 2 sau tichia chelului

Pamflet 045

Credeam că le avem pe toate chiar le avem la modul grosier ca-n ţările bananiere. Păi, datorită legilor „înţelepte” date de regimul PDL ne procopsisem cu o gloată de peste 600 de parlamentari, adică peste 600 de guri flămânde după salarii mari sau chiar foarte mari pentru câteva ore de moţăială într-un fotoliu călduţ, tot felul de servicii care de care mai secrete unele fiind atât de secrete încât singura misiune de stat pe care o au este să descopere dacă serviciul lor există, tot felul de agenţii guvernamentale de mediu, de draci, de laci, de combatere a căpuşelor, de îndreptarea cocoaşelor, de nici guvernul nu le mai ştie pe toate dar le plăteşte gras fiindcă altfel fac plângere la Înalta Poartă aflată acum nu la Istambul ci la Bruxelles başca doi preşedinţi de ţară numiţi în acte Mihalache şi Johannis.

Ca s-o spunem p-aia dreaptă, nu Mihalache ci Johannis a fost cel ales ca preşedinte cam la înghesuială cu iuţeală de mână, nebăgare de seamă şi cu ajutorul unei diaspore ameţite, plătite sau manipulate de jigodii fără ţară, dar ca în bancul ceauşist cu miliţienii care circulau câte trei fiindcă unul ştia să scrie, unul ştia să citească şi al treilea păzea pe cei doi oameni de ştiinţă, tot aşa şi Johannis, ştia să vorbească doar citind de pe hârtie, deci îi trebuia urgent cineva care ştie să scrie, fiindcă de păzit avea SPP-ul. Şi ca în povestioara cu orbul şi ologul în care amândoi puteau călători prin lume fiindcă orbul îl ducea pe olog în spate şi acesta îi spunea pe unde să meargă, a găsit şi Johannis prin bălăriile rău famate ale politicii un duplicat de preşedinte numit Dan Mihalache care şi-a luat rolul de preşedinte aşa de în serios încât degeaba vorbeşti cu Johannis dacă nu aprobă surogatul de preşedinte numit Mihalache.

Şi treaba se pare că începuse să meargă, Mihalache scria, Johannis citea cam greu şi bolovănos dar totuşi cuvânta ceea ce este scris. Nu este prea idilic dar putem să ne consolăm la gândul că se putea şi mai rău. Suntem obişnuiţi să transpunem în practică zicala: „ca la noi, la nimeni” şi credeam că le-am văzut pe toate în această materie că pe lângă doi preşedinţi nu mai era loc şi de al treilea. Ne-am făcut speranţe deşarte fiindcă mai zilele trecute l-am auzit pe Johannis vorbind de la înalta tribună prezidenţială şi propunând un nou substitut de preşedinte. Nu este glumă stimabililor, eu sunt om serios, de Johannis am cam început să mă îndoiesc după ce l-am ascultat. Ce a propus Johannis de la tribună?

A propus pe cine credeţi, să nu vă ducă gândul prea departe fiindcă a propus-o pe nevastă-sa. A numit-o doar el ştie de ce „Prima doamnă” denumire hilară care nu a existat în politica românească, un fel de anexă feminină pe care o cară alături de valiză cu el peste tot unde se duce, îi face toate hatârurile pe banii ţării, dar se pare că acestei „prime doamne” nu-i este de ajuns şi are ca orice femeie la un moment dat câte un bâzdâc ce începe să nu-i dea pace până nu i se face voia, şi după spusele lui bărbat-su ar vrea să se implice în viaţa politică. Hopaaa! Dacă nu ne-am ars până acum suntem pe cale să ne ardem!

Johannis a propus cu propria lui gură ce pare că are un oarecare excedent de dinţi că în România ar trebui să se înfiinţeze instituţia „primei doamne”. Dumnezeule, auzi colo, instituţie, na, că ne-am dat dracului şi dacă elefantul acesta de Johannis merge mai departe prin magazinul de porţelanuri ne pomenim urgent ca pe timpul lui Ceauşescu cu Cabinetul nr. 2 care după cum se ştie era mai al dracului decât Cabinetul 1. Şi uite aşa pasionata asta de sandale să devină un pion important în viaţa politică românească. Ştiţi şi dumneavoastră ca oameni inteligenţi că o instituţie reprezintă un set de reguli, proceduri de înțelegere și norme de comportament moral și etic desemnate să constrângă comportamentul indivizilor cu scopul de a maximiza avuția sau utilitatea principiilor. Cam asta se doreşte a face instituţia „primei doamne” şi se pare că asta este „pohta ce pohteşte” dumneaei.

Nu vă mai întrebaţi de ce o cară peste tot cu el, o să vă spun eu acuşi, lucru descoperit de curând după deplasarea preşedintelui la Consiliul Europei de la Bruxelles. Dacă prezenţa „primei doamne” în vizitele de stat este un lucru normal, în deplasările precum cea de la Bruxelles prezenţa soţiei preşedintelui era nimerit ca nuca-n perete. Dar privind o fotografie am înţeles care-i este menirea în vizitele preşedintelui. Johannis are gingăşia şi spontaneitatea unui hipopotam pus să danseze vals aşa că are mereu nevoie de cineva alături care să-i indice ce are de făcut, Mihalache să scrie ceea ce ar trebui să cuvânteze ca un presupus cuvântător, iar nevastă-sa să-l facă în felul ei atent când trebuie să zâmbească fotografilor ca să iasă bine la poză. S-a descoperit şi cum face, cunoscându-i merchezul ştie că dacă-l gâdilă după urechiuşă Johannis îşi dă urgent drumul… la zâmbet (dar ce v-aţi închipuit?). Îl gâdilă niţeluş iar acesta arată cel mai fermecător zâmbet bovin de care este în stare. Priviţi numai o poză care demonstrează acest lucru.

 _cuplu

Deci detractorilor să nu vă aud că nu este nevoie de instituţia „primei doamne” propusă de Johannis. Să vă fie ruşine că vreţi să-i lăsaţi urechiuşa fără mângâierea consoartei în momente politice cheie. Până şi Rothstein consideră că societatea deci în speţă şi societatea românească are nevoie de patru tipuri fundamentale de instituții. Cele patru tipuri de instituții fiind identificate de autor astfel: instituția care formulează reguli, instituția care aplică reguli, instituția de adjudecare a regulilor, instituția de susținere a regulilor. Johannis fiind neamţ sau măcar poreclit neamţ este adeptul formulei „all-in-one” adică toate în unul singur aşa că doreşte el, sau mai arzător nevastă-sa, ca ea să fie noua instituţie apărută pe firmamentul instituţiilor româneşti care să le înglobeze pe toate cele patru tipuri de instituţii. Ce nu face o mare amatoare de sandale la 55 de ani bătuţi pe muchie când nu are ce face, când se plictiseşte de moarte în hardughia ceia de la Cotroceni iar toate romanele pentru coafeze le-a citit din scoarţă în scoarţă?

Se bagă şi ea în politică precum musca, ştiţi dvs. şi calul unde.

Reclame

2 gânduri despre „Cabinetul 2 sau tichia chelului

  1. O arată cu o asemenea mândrie că parcă a câştigat-o la vreo Olimpiadă! Şi apoi de ce este obligatorie chestia ca preşedintele de ţară neapărat să aibă soţie? Ca să n-o ia razna? Clinton nu avea? O avea pe Hilary acasă şi pe Monica sub birou pentru giumbuşclucuri cu trabucul.

  2. Obligația de a avea soție, ca președinte de țară, se pare că e obligatorie! De unde și președintele ține să o arate la cel mai înalt nivel…

Comentariile sunt închise.