Ce mai face Ponta?

Pamflet 046

Nu vi se pare că în ultima vreme presa noastră cam bălteşte dând mereu şi mereu cam aceleaşi ştiri, ce mai face Ponta, cu cine s-a mai întâlnit Ponta, ce mai zice Ponta despre Codul Fiscal, despre economia românească, despre catrinţa ţaţei Veta, despre izmenele lui nea Grigore dispărute de pe gard în plin oraşul Miami, etc… Cam asta găseşti Ponta şi iar Ponta, doar numai ici şi colo mai apare câte o ştie de ultimă oră ce a mai spus Dan Mihalache (cine este acesta? Cum nu ştiaţi? Vai ce în urmă sunteţi cu politica din România. Este primul preşedinte al ţării numit de însuşi Măria sa Johannis I-ul von Tilişca care îndeplineşte bucuros rolul de preşedinte secund, el mulţumindu-se cu titlul de „primul domn” la fundul „primei doamne”, fapt necontestat nici măcar de atotputernicul Dan Mihalache), ce a mai făcut Dan Mihalache, pe cine a mai invitat la Cotroceni Dan Mihalache, dacă Dan Mihalache şi-a servit azi ceaiul, dacă Dan Mihalache are scaune la timp în cantitate şi consistenţă normală, dacă preiubitului şi mult preapreţuitului Dan Mihalache nu i se zbate vreun ochi şi tot chestii din astea care primează în politica românească de azi care pe mine unul încep să mă lase rece.

Şi ce vremuri erau mai anii trecuţi! Daţi-mi voie să slobozesc un oftat cu o adâncime egală doar cu nostalgia ce începe să mă apese. Cred că vă amintiţi şi dvs, când cu telegramele publicate de WikiLeaks, toată suflarea de pe glob îşi întorsese privirea spre americani şi se mira cum pot să fie aşa de, exact precum zicea un erou de a lui Caragiale, „măgari şi fără manieră”, în relaţiile diplomatice cu alte ţări. Auzi dumneata, manieră la văcarii din Texas, fugi ţaţo de aici că mor, unde-ai mai văzut matale măgari, pardon, voiam să zic americani, cu maniere.

Ar fi un nonsens, exact ca ursul cu coadă, ca un Băsescu vegetarian care bea doar apă plată îmbuteliată artistic în sticle de whisky, ca un Johannis care deodată îşi dă seama că poate să vorbească fără să citească, ca un Dan Mihalache care-şi cunoaşte şi recunoaşte lungul nasului, ca o „primă doamnă” îmbrăcată ca o adevărată doamnă la cei 55 de ani pe care-i are cu documente în regulă, ca…

Şi uite aşa prieteni, la timpul acela cumva peste noapte, un australian famelic şi etiolat, precum o plantă crescută-n beci, a reuşit să facă pe ditamai dinozaurul american, să înghită pe stomacul gol cele mai amare pilule, de la George Washington încoace. Cu ghionturi dar le-a înghiţit!

Cred că vă mai amintiţi haloimăsul produs atunci la vârful polititcii americane, nu-i aşa? Nu era destul, că pe sărăcuţa doamnă vicepreşedinte al SUA, Hilary Clinton, o durea capul, de la menopauză şi de la escapadele zbanghiului ei de soţ, care, doar cu trabucul mai liniştea şi el câte-o damă, când iată, colac peste pupăză, mai apăreau publicate, precum mersul trenurilor şi telegramele acelea, auzi matale, cică ultrasecrete, ale Ministerului de Externe. Ce-a urmat? Dandana mare monşer! Stai să-ţi spui!

A pus pe bărbat-su s-o lase un pic pe Monica în pace, să-şi ia instrumentul şi să-i cânte marşul la saxofon în timp ce ea lua avionul cu care să plece în lume pentru a drege ce a stricat (vorba vine…) cei care trebuiau să păzească, bine rahatul Made in USA, rahat de obicei bine încuiat sub şapte lacăte, să nu iasă la iveală şi să miroase. Dar ca să fim oameni drepţi şi să spunem adevărul nici măcar nu este vorba de miros, fiindcă dacă te gândeşti bine doar parfumul miroase, iar afacerile americane de peste hotare put de-a dreptul. Şi putoarea e putoare nu miros. Punct!

Ce a urmat se ştie. Alergătură, tura-vura peste tot, pingele rupte la pantofii doamnei Clinton, telefoane, jurăminte că nu-i aşa, ci viceversa, hârâială, cotonogeală surdă pe sub mesele diplomatice, rugăminţi, ameninţări, flota a şaptea, limba soacrei ( asta mai lipsea aici!) şi tot specialităţi din acestea, ale casei americane, au fost puse pe tavă, pentru a fi consumate cu noduri şi grele sughiţuri, de către cei care fuseseră făcuţi de rahat în telegramele diplomatice americane.

De famelicul australian Julian Assange să nu aveţi grijă fiindcă au mare grijă americanii şi la astfel de „grijă” ei sunt experţii numărul unu ai lumii! De când cu telegramele acelea, presa huzurea, lua de acolo, ca de la bazar ce le plăcea, după pofta inimii, dar mai ales după orientarea politică a publicaţiei respective, fiindcă după vorba unui beţivan notoriu prea cunoscut ţării noastre în ultimul deceniu, mogulul plăteşte, mogulul dictează ce să se scrie, atunci când lipeşte bancnota pe fruntea jurnalistului.

S-au supărat francezii, s-au supărat nemţii, s-au supărat italienii, grecii şi alţii ca ei, fiindcă au fost făcuţi de haram în telegrame, dar ca în orice eveniment au fost şi semnale pozitive în acest sens şi anume din partea României. Da, România scumpa şi prea puţin preţuita (la vânzare) noastră ţară a cărei conducători au mulţumit călduros printr-o telegramă oficială, pentru că au fost luaţi şi ei în seamă alături cu alte ţări, precum Kârgâstanul, Bhutanul şi nu în ultimul rând Burkina Faso, ţări care totuşi nu reuşiseră să-şi dea seama nici în ceasul al doisprezecelea ca România ce important lucru este să fii luat în seamă de Marele Licurici.

Şi fiindcă au fost luaţi în seamă conducătorii aceştia iau măsuri foarte înţelepte mai ales în direcţia arătată de americani: lupta continuă şi neprecupeţită contra Rusiei. Şi dă-i şi luptă, de abia face Rusia o mişcare că imediat România zvâcneşte şi reacţionează urgent la mişcarea rusească.

Nu mai departe decât în luna ce a trecut s-a luat din nou o măsură profund înţeleaptă de a-i contrazice pe ruşi, dar ce zic eu, nu a fost numai o contrazicere, ci o mişcare magistrală Made in Roumania care cred că le-a luat piuitul de tot. Mama lor de ruşi, aşa le trebuie dacă se pun cu românii, sunt contrazişi tocmai acolo unde doare cel mai mult,  la buzunare, la parale adică, de care depinde totul pentru oricine de pe lumea aceasta. Iată ce s-a întâmplat: Putin, multdetestatul de americani şi de jăvruţele lor pupincuriste, a dispus reducerea salariului propriu şi a aparatului de stat cu 15% lăsând intacte salariile şi pensiile oamenilor de pe întinsul Rusiei, salarii şi pensii pe care are de gând să le mărească. Imediat Guvernul României a reacţionat în consecinţă foarte dur pentru a-i contrazice pe ruşi. Cu binecuvântarea lui Johannis I-ul von Tilişca salariile preşedintelui şi a demnitarilor români s-a triplat (!!!) de la 1 august 2015 dând astfel o lovitură mortală politicii ruseşti care cu o obtuzitate crasă vede doar interesele poporului şi nu ale îmbuibaţilor ajunşi în capul mesei ca la noi.

Ruşine să le fie ruşilor, care încă nu au înţeles că poporul trebuie ţinut mereu cu nasul în ţărână, să i se dea un salariu modest din care de abia să aibă ce mânca şi continuu să se milogească pentru un procent-două mărire la început de an (şi acela an electoral!). Acesta a fost ordinul dat de americani pentru România şi asta s-a făcut in Carpaten Garden iar noi trebuie să cântăm zilnic imn de slavă celor care ţin călcâiul pe gâtul nostru.

Şi te apucă greaţa când îi auzi pe unii spunând că ar trebui un Vlad Ţepeş fiecare dorind ca ipoteticul Ţepeş să-i tragă în ţeapă pe cei pe care-i detestă din politica românească, admiţând că pot fi „ţepuiţi” şi călcaţi în picioare în continuare de cei pe care-i agreează.

Halal viziune! În cazul acesta nene Ţepeş, dormi în pace acolo unde eşti.

Reclame

Un gând despre „Ce mai face Ponta?

  1. Din ce în ce mai mult, diferiți comentatori politici,accentuiază faptul că România a devenit o colonie, de vreme ce principalele ei resurse de dezvoltare și menținere a uni trai decent au fost concesionate: gaz metan, petrol din Marea Neagră, telefonie, păduri, chiar și sute de hectare de pământ arabil, distribuție energie electrică și restul ce mai rămăsese. Doar aurul din subsol mai rămâne acolo până într-o zi! Nu știu dacă capitalul mondial este de vină, rolul lui este să cumpere, că de aia are bani, sau românașii noștri și-au luat comisionul și au vândut? Așa că, se pare, acum nu mai e nimic de făcut… În rest zăngănitul luptei de clasă externalizat, bun și el pentru potolirea temporală a revoltei celor care visau o viață mai bună „Prin noi înșine!” De fapt, rolul răscoalei din 1989 a deschis porțile jafului național. Ne-am bucurat de victoria ei și acum o savurăm. După festin, ținem toasturi! Și dacă un guvern socialist încearcă să dea săracului o coajă de pâine, comisarii masoni i-au sărit la gât!

Comentariile sunt închise.