Bună ziua Budpesta!

Pamflet 051

Vă mai amintiţi când a venit în România cretinul naţional al SUA, idiotul numărul 1 al acestei ţări care se credea chiar numărul 1 a lumii (la altceva bineînţeles, dar situaţia de fapt o cunoştea toată lumea în afară de el) pe numele său George W. Bush? Vă amintiţi poate cum şi-a umflat el mândru pieptul său sută la sută american şi cu tot suflul de care era în stare a slobozit în faţa bucureştenilor care căzuseră în transă văzând în faţa lor o asemenea personalitate despre care o întreagă industrie de spălare a creierelor Made in USA le indusese părerea că doar poate în alte universuri, fie paralele sau nu, se mai pot găsi asemenea oameni de valoare, deci a slobozit cu glas mare cea mai galonată tâmpenie sau cea mai gravă bătaie de joc venită din gura primei personalităţi a unei naţiuni cică „prietene” (oare de ce nu ne-a ferit Dumnezeu de asemenea prieteni că de duşmani ne feream singuri cu metodele noastre infailibile, arderea caselor, a holdelor, otrăvirea fântânilor şi lacurilor, fuga în codrii cei deşi care totdeauna până la apariţia drujbei au fost fraţii de nădejde a românilor). A ţipat acel mameluc de George W. Bush din toţi bojocii „Bună ziua Budpesta!”. A ţipat către bucureştenii destul de uluiţi dar cum românul este înţelegător, mioritic până la deplină prostie, tolerant chiar dacă-l calci pe bătături (cu condiţia să ai paşaport străin, că altfel…) aceştia s-au făcut că plouă şi au aplaudat. Oare în câte ţări cu oameni demni, cu şira spinării dreaptă, cu un spirit naţional viu şi nealterat nu ar fi fost huiduit copios şi i s-ar fi întors în mod demonstrativ fundul? Gândiţi-vă să se ducă preşedintele României la Paris şi în faţa parizienilor adunaţi în cinstea lui să-i salute cu cuvintele „Bună ziua Berlin!” sau la Ierusalim să strige „Bună ziua Teheran!” că altă făină s-ar fi măcina la acea moară decât la vizita cretinului şef american la Bucureşti.

George W. Bush şi aşa era aerian la toate şi habar nu avea unde se dusese în vizită, dar avea în jur o ciurdă de consilieri. Oare toţi erau o adunătură de tâmpiţi? Nu prea cred fiindcă la orice prost american, dar şef, ai să găseşti subalterni deştepţi foc. Probabil un consilier a vrut să-şi mai bată joc încă odată de cretinelul naţional american şi i-a suflat această prostie pe care sărăcuţul cu duhul George W. Bush a preluat-o cu un aplomb demn de o cauză mai bună şi a lansat-o spre aducere aminte a unei naţii pe care americanii nici atunci şi nici în prezent nu dau măcar un ban găurit.

Acest lucru se întâmplă numai şi numai din cauza noastră fiindcă ne turnăm cenuşă în cap, ne dăm cu funingine pe faţă, ne batem cu fundul de piatra pusă la dispoziţie cu generozitate de Carpaten Garden şi ne văicărim în faţa tuturor că nu suntem luaţi în seamă de seminţiile lumii, având grijă deosebită ca pe de altă parte să turnăm de zor găleţi pline cu cele mai infecte dejecţii în capul sărmanei Românii ?

În cazul acesta este şi normal ca o ţară care nu se respectă pe ea însăşi să nu fie respectată nici de celelalte ţări ale lumii care pot cel mult să o privească exact ca pe o anomalie demnă de mila tuturor sau de batjocura tuturor (depinzând de starea de moment al străinilor) şi deşi fiind una din ţările mari ale Europei de Est să nu ştie nimeni unde se află sau cu atât mai puţin care-i este capitala, dacă are cumva una.

Începând de prin anii nouăzeci cu acea eroare a naturii numită Doina Cornea care a oripilat occidentalii la cât de urât vorbea despre ţara sa încât o jurnalistă străină i-a atras atenţia că nici nu-i venea să creadă că este româncă, până la alde cucuveaua de Monica Macovei şi alţi vreo câţiva ciraci de-a ai ei de la Consiliul Europei, şi-au bătut joc de ţara aceasta frumoasă aducând cele mai grele învinuiri poporului nostru, parcă dorind cu tot dinadinsul ca niciodată românii să nu poată fi priviţi ca un popor de încredere, demn de a se construi cu ei structuri benefice tuturor părţilor implicate. Jigodii ordinare cu malformaţii congenitale de ură asupra a tot ce este românesc cârâie mereu şi se frăsuiesc de mama focului pe craca rezervată nouă la Bruxelles aruncând toată ziua cu noroi tocmai în noi nenorociţii care aşteptăm de veacuri vremuri mai bune şi o recunoaştere internaţională pozitivă.

Stimabililor, nu ştiu dacă dumneavoastră nu aţi ajuns la saturaţie de ştirile de prin ziarele noastre, că mie, unul, mi-au ajuns nu numai la gât ci deasupra capului citind zi de zi cum se semnalează cu un ton triumfal şi parcă de laudă nemaipomenită că suntem pe ultimele locuri la orice activitate productivă umană şi în acelaşi timp suntem pe primele locuri la sărăcie, analfabetism, violenţă, intoleranţă, boli transmisibile, lipsa medicilor, agresivitate familială, infracţiuni de viol şi alte chestii din acestea care ar aduce oricând oprobiul oricărei ţări considerate normală fie ea chiar şi Burkina Faso.

Dacă asta credem noi despre noi, ce să le mai cerem la străini?

Aud?