Mai avem parale, să-i cumpărăm sandale?

Pamflet 056

M-au pălit direct în moalele capului căldurile acestei veri cumva bolânde dar vă dau cuvântul meu de vajnic pensionar mare proprietar de dureri de şale că nu au reuşit să mă termine. Şi precum viţelul mort uneori mai dă din coadă, iată că şi eu mişc, molatic dar mişc. Vreau ca anumiţi oameni să observe asta şi să silabisească în barbă cu ciudă celebrele cuvinte ale lui Galileo Galilei „E pur şi muove” dacă le ştiu, dacă nu, e bună şi o înjurătură de mamă. Bineînţeles că unii vor să mă vadă moleşit de tot şi de acest lucru să profite la modul grobian mai ales cei din politica acestei ţări şi să se apuce iar de trăsnăi pe care să nu le semnaleze nimeni.

Până a da vara aceasta teribilă în clocot, eu stăteam la pândă şi zilnic le mai dădeam peste labă când o băgau prea adânc în oala cu smântână, şi măcar în sinea mea îi dojeneam părinteşte folosind cuvinte blajine şi de bun simţ ce aminteau de Dumnezei, cruci, arhangheli, sfinţi, mamă şi alte rubedenii, şi încercam să le bat obrazul îngroşat de atâta stat pe banii noştri la cârma ţării. Oricum, la ora aceasta observaţi că nimeni nu mă ia în seamă fiindcă fiind vară, aleşii noştri, preascumpii (la propriu) noştri aleşi sunt departe, departe, compătimesc alături de tipe siliconate la umbra cocotierilor din alte ţări de soare pline, iar opinia noastră publică, mult sărăcita noastră opinie publică, nu a rămas decât cu zvonurile că vine sfârşitul lumii în septembrie, divorţurile, violurile şi scandalurile sexuale de vară care atrag atenţia atât de mult ţaţelor de ambele sexe pe care le avem în dotare. Multe chestii politice au cam intrat într-un con de umbră dar vorba fostului preşedinte care a lăsat moştenire la Cotroceni multe expresii cu miez din care extragem următoarea „cum dă tulburelu’ reluăm lupta cu Parlamentul, cu Ponta, cu guvernul, le dăm la gioale până cad . Să aibă şi Johannis guvernul lui, ce naiba! După cât de mult a tăcut omul ăsta pentru noi merită şi el măcar atâta lucru.”.

Vară, căldură, plictiseală, bolunzeală, ameţeală, picoteală, minte încleiată şi colac peste pupăză de undeva cârâie ca un corb spre aleşii poporului fantoma Codului Fiscal îngropat în primă instanţă de Johannis I-ul von Tilişca. Acum cică vor să-l revizuiască din nou, probabil pe principiul expus patetic de un personaj caragialesc „Din două, una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc ! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Am zis!”. Şi atunci să-i vezi liberalii noştri cum vor lua hotărârea hăulind, fiindcă ei au demonstrat clar că sunt un partid „serios” şi au puterea de a-şi schimba urgent hotărârile orientându-se la modul inteligent după ce trăsnăi îi mai tună prin cap lui Mihalache cât timp Johannis I-ul von Tilişca se odihneşte după un obositor concediu de odihnă.

Vai, vai ce om obosit mai avem noi în fruntea statului. Păi cum să nu fie obosit domnule, doar nu este construit din oţel nemţesc? Suntem înclinaţi să-i dăm dreptate fiindcă iată ce citim din ziar „In primele opt luni de mandat, preşedintele Klaus Iohannis a făcut 20 de vizite oficiale in străinătate în 12 ţări, precum Franţa, Spania, Belgia şi Italia, petrecând 34 de zile în afara graniţelor, iar alte 16 zile s-a aflat in vacanţe in SUA, Portugalia şi Germania.”

Dumnezeule! Şi după toate aceste drumuri încă mai mişcă, ba uneori, doar săptămânal, chiar a fost auzit scoţând câte un cuvânt întreg, fără să-i fi fost suflat, să-l citească de pe hârtie sau pe prompter. E tare al naibii neamţul nostru, se ţine copăcel chiar după atâta efort! Norocul lui că nu a fost răpus de oboseală, dor şi singurătate a fost că nu se duce fără consoarta aferentă persoanei sale prezidenţiale decât acolo unde şi împăratul se duce de unul singur, încolo o vezi mereu alături precum drăgălaşa coţofană alături de mândrul ei coţofănel pe craca iubirii veşnice. Văd că sunteţi foarte cârcotaşi spunând că de data aceasta avem un preşedinte care ne costă dublu decât orice alt preşedinte. E-roa-re! Degeaba cârcotiţi stimabililor fiindcă nu aveţi dreptate, v-o spun eu p-aia dreaptă, nu ne costă dublu, ci triplu fiindcă peste hotare cucoana trebuie ţinută ca o cucoană mare sadea, în condiţii superioare unui preşedinte singur, iar individa aceasta se pare că are şi bâzdâcul shopingului, adică a cumpărăturilor doar de dragul de a cumpăra. Am mai avut noi un prim ministru care nu se simţea bine dacă nu avea la masă vită Kobe, sau debaraua plină cu unguente (?!?) de i-a rămas numele de primul ministru Unguent şi doar în scripte figura Ungureanu, dar acum ne-am dat dracului, cheltuielile cresc în progresie geometrică atunci când avem o femeie ahtiată după cumpărături pe banii ţărişoarei acesteia nenorocite.

Oare când vom afla şi noi suma aproximativă cât ne costă pe noi toţi drumurile peste graniţă a acestei lipitori naţionale extrem de plimbăreţe? Poate o să aflăm când este foarte târziu că dacă strângeam banii daţi de ea pe sandale ( care cică-i plac al naibii să le cumpere, din cheltuieli de deplasare superumflate ale lui Johannis I-ul von Tilişca, desigur) am mai fi făcut vreun kilometru, doi de autostradă. Atunci iar o să ne simţim precum calicul acela căruia-i fugise puiul cu tot cu aţă şi iar o să fluierăm a pagubă aşa cum am făcut noi de obicei după ce am descoperit pagubele făcute aiurea de politicieni. Ia să-mi spuneţi ce a păţit primul ministru Unguent pentru cheltuielile nesăbuite făcute cât a fost şeful guvernului? Aşa este, aţi ghicit! Nimic! Ba încă a fost şi recompensat cu postul de şef al SIE. Ceea ce înseamnă dacă nu furi mult ajungi la închisoare, iar dacă ai dat tunuri de milioane ţării ăsteia, ai toate şansele să ajungi în poziţii ameţitoare pe scara socială.

Aseară o vecină de scară stătea gânditoare pe banca de la intrarea în bloc. Mi-a destăinuit că se gândea la câte sandale are consoarta prezidentului şi dacă ţara asta mai are parale să-i mai cumpere şi alte sandale.

Nu ştiu la ce concluzie o fi ajuns ea dar eu spun ca Stan Păţitu’ „Nu vă bateţi dumneavoastră capu’ fiindcă deocamdată are balta peşte, iar noi suntem suficient de ameţiţi ca să nu observăm purcoiul de sandale care se tot adună.”

Reclame

2 gânduri despre „Mai avem parale, să-i cumpărăm sandale?

  1. Pamflet sută la sută ce vine ca o mănușă situației politice a țării. Bun de selecționat pentru carte.

Comentariile sunt închise.