Dacă baba avea măcar un …

Pamflet 059

Ce tânără şi frumoasă mai era România prin anii 1970! Plesnea de sănătate şi duduia pământul pe unde călca, înflorind în urmă tot felul de flori frumoase şi folositoare poporului acesta, care nu mai văzuse aşa ceva şi tare ar fi vrut să mai vadă, fiindcă altul îi era obiceiul. Vechiul obicei era să stea doar cu nasul în mocirlă şi boierii să le dea românilor  la gioale când aveau chef.

Cu o floare, în păru-i blond şi feeric reuşise să-i seducă pe mulţi dintre cei care stăpâneau peste  întinse mări şi ţări apusene. Şi uite aşa chiar şi un Nixon cât era el de coşcogea  preşedintele SUA şi-a lăsat bucătăreasa acasă pe malul Potomacului şi avenit în România ca să mănânce direct la faţa locului, un pui la ceaun dumnezeit cu mujdei, nişte sărmăluţe în foi de viţă, sau un mic Made in Roumania bine tăvălit prin muştar.

Nu mai departe decât ditamai regina Angliei cea care de obicei nu-i ajungi nici cu prăjina la nas, şi-a lăsat deoparte aerele ei de englezoaică sadea, şi cu cea mai mare deferenţă i-a plimbat pe alde Ceauşescu prin toată Londra lor capitalistă, cu caleaşca regală, ceea ce trebuie s-o recunoaştem, la foarte puţini şefi de state din lumea aceasta le-a fost dat să aibă parte de o asemenea cinste.

_Ceausescu

Dar vorba ceea „Fosta-i lele, când ai fost” că după o cădere spectaculoasă a nivelului de trai a populaţiei în anii optzeci urmată de o operaţie reuşită de extirpare a lui Ceauşescu, operaţie dispusă, organizată, plătită de Occident şi adusă la îndeplinire cu deplin succes de infantilul popor mioritic, fata cea mândră numită România a început să decadă, să ologească  şi să îmbătrânească în ritm galopant. Uitaţi-vă numai ce rău a mai ajuns săraca în zilele noastre! Hulită şi înghiontită din toate părţile, violată de toţi golanii lumii, numai pilelea şi osul, rămasă fără dinţi şi cu păr doar în urechi şi în nas, molfăie doar pe furiş, la diferite intervale, câte o halcă mizeră aruncată în scârbă de FMI, halcă nenorocită şi împovărătoare pe care hoitarii banilor, o numesc tranşă de împrumut, doar aşa ca să pară că este ceva de natură mai omenească.

cersetor

Stând ea, România noastră cum a luat obiceiul din 89 încoace, cinchită şi umilă la capra podului dinspre Occident, iată că deodată dinspre vest, se aude sunetul sinistru al tobelor de război şi a megafoanelor care anunţau cu groază „Vin ruşii!”. Băteau în tobe nu numai francezii şi britanicii, ci şi germanii şi alte naţii, başca americanii cei care de altfel bat în draci toba războiului zi şi noapte de la invadarea Coreii de prin anii ’50 încoace. Deodată baba noastră, bătrâna România, asemenea armăsarului de război, care ajuns gloabă pe moarte aude goarna regimentului sunând atacul, a ridicat semeaţă capul, adulmecând în aer chemarea la luptă.

Dar problemele de a merge la război, au apărut imediat pentru baba noastră. A descoperit că-i lipseşte chiar şi minimul necesar pentru a merge la război adică ştiţi şi dumneavoastră vorba „Dacă baba avea măcar un c… , ar fi mers şi la război.” Adică ar fi trebuit, să aibă măcar un exemplar din bijuteriile pe care bărbaţii adevăraţi, care merg la război, le au în dublu exemplar.

Ne-ar fi trebuit acum un fiu isteţ al naţiunii care să ştie precis câte „bijuterii” au bărbaţii, unde sunt situate şi peste care din distracţie să nu dea aiurea câte un şut atunci când îi vine cheful. El ar fi ştiut că nu suntem pregătiţi de război. Dar ca nişte mirese nesatisfăcute, unii politicieni  hârşiţi  ca dracu’ prin toate cotloanele politicii, ţipă de zor ca apucaţii că ruşii vor să ne atace şi baba trebuie să meargă neapărat la război, fiindcă de când Marea Britanie i-a implantat babei pe post de bijuterie bărbătească, o fregată, are dreptul şi obligaţia morală(?!?) să meargă la război.

Fregata cu pricina, un fel de copaie plutitoare aruncată de britanici la fier vechi, şi cumpărată de români la preţ de iaht regal de lux, numită  Regele Ferdinand, nu este echipată pentru a face faţă unei misiuni de luptă în teatrul de operaţiuni.

Din cauza deficienţelor, de dotare militară de luptă – nu are un sistem de rachete navale, ci doar un mic tun  care poate face la nevoie un voios Bum! dar pagube ioc, un sistem de lansatoare de torpile tip 1942 la care a fost uitată achiziţionarea torpilelor necesare sau banii au fost furaţi, cine mai ştie. Fregata va putea fi folosită cel mult pentru blocarea navelor civile complet neînarmate, tăindu-le la modul hotărât calea. Sperăm din toată inima ca ruşii să nu înceapă războiul în următorii douăzeci-treizeci de ani, timp suficient ca românii să monteze arme moderne pe fregata lor, cum ar fi:

– Aruncătoare de smoală topită, apă clocotită şi ulei de rapiţă nerafinat superfierbinte, arme  de mare precizie fiind dotate cu sistem de ochire PLM5 (Praştie cu Laser Modernizată model 5).

– Una grupă de 109 şi cu sergentul 110 măciucari vasluieni înarmaţi cu ghioage ghintuite, model ScM1475 (Ştefan cel Mare 1475, varianta bătălia de la Vaslui).

– Un nou sistem de luptă antisubmarin pe bază de mănuşi de box marca Doroftei 43 (43 este pus doar aşa ca să rimeze şi să facă impresie).

– Un pluton de 21 de marinari care ştiu să înjure meşteşugit în limba rusă. Aceştia vor constitui baza luptei împotriva ruşilor, care după câte s-a observat, sunt foarte simţitori la înjurăturile de mamă fiindcă ţin enorm la maica lor Rusia. Dacă-i înjuri de mamă aşa cum trebuie şi tu eşti pe puntea unei fregate de nu pot să te ajungă, de necaz îşi bagă singuri unghia-n gât şi adio rus în viaţă. Metodă garantată şi brevetată în România!

– Redenumirea ofiţerilor navei, drept lasere de mare precizie şi dotarea lor cu ochelari de cal pentru văzut departe în viitor.

– O ghicitoare din familia Mamei Omida pe post de radar care să ghicească din timp unde sunt duşmanii şi care este calea cea mai sigură de scăpare.

– Montarea unui cârlig performant în partea din faţă a navei şi unul în partea din spate pentru folosirea unei şufe de remorcare de ultimă generaţie, astfel încât Fregata Ferdinand să poată fi dusă spre teatrul de război de un trauler de pescuit care apoi se va duce în treaba lui în Atlanticul de Nord la peşte, iar la cârligul din spate se va ataşa o şufă suficient de lungă pentru tragerea la nevoie înapoi a  fregatei în portul Constanţa.

Specialiştii români în marinărie, în frunte cu fostul marinar şef de la Cotroceni sunt convinşi că a noastră va fi izbânda fiindcă fregata  Regele Ferdinand este aptă şi în măsură să facă la propriu valuri prin Marea Neagră cum nu s-au mai văzut de pe timpul argonauţilor.

Desigur va face numai valuri fiindcă în materie de luptă este perfect capabilă să facă cel mai straşnic fâs.

Reclame

Un gând despre „Dacă baba avea măcar un …

  1. S-ar putea interpreta de către noii apolgeți ai capitalismului, că autorul aduce elogii socialismului românesc, tocmai în perioada când noii istorici și redactori de televiziuni afurisesc comunismul despre care au aflat doar din arhive că au decapitat pe bunicii lor.
    Și zi și noapte, în lipsa altor subiecte, se bate calul lui Făt Frumos din lacrimi, ajuns între timp o mârțoagă! Așa cum a ajuns și fregata în discuție. Ce să facă o biată bărcuță, când rușii au instalații psihotropice care arată în orice clipă pe unde se ascund submarinele americane sau marile contratorpiloare dotate cu instalații antirachetă.
    În rest, se fac aprecieri în funcție de orientarea politică și financiară a comentatorului, încercându-se separarea binelui de rău. Și dacă ce a fost trecut a fost rău, se sare cu premeditare peste ceea ce este rău astăzi. Așa o fi comanda de la stăpânire! Așa că e de mirare că unii formatori de opinie nesalariați mai ridică plapuma de pe copii rămași fără părinți care au împuns Occidentul, alături de emigranții sirieni și africani, ca să trimită acasă un pumn de euro cu care să supraviețuiască cei mici și părăsiți… Discuțiile despre care sistem e mai bun se poartă de multe secole și nu ar trebui făcute cu arme letale. Oamenii știu care orânduire este mai bună, după încărcătura cămării. Prezentul pamflet este o persiflare umoristică ce vine în sprijinul indicațiilor medicale de promovare a zâmbetului, ca singura armă de depășire a crizelor imposibile de depășit cu fapte.

Comentariile sunt închise.