Cum se iubeau Zoe şi Tipătescu

Pamflet 060

Şi s-a întâmplat până la urmă, ca-n povestea ceea cu ţiganul care a vrut şi el să facă o baie copilului, dar puradelu’ îi mâncase săpunul. Exact aşa s-a întâmplat şi în sistemul de învăţământ românesc. Reforme peste reforme, fiecare reformă fiind urgent reformată de altă reformă până se pare că totul a fost trimis la reformare pe timp nedefinit. Cred că demnă de ţinut minte pentru profesori a fost doar măgăria aceea cu tăierea sporurilor şi salariilor în 2010, acţiune propusă de votatul şi protejatul lor Traian I-ul de Murfatlar, ocazie cu care amărâţii de profesori au pierdut cam 40% din venituri. Cred că unii şi-ar fi închipuit că profesorii ar fi cârcotit, ar fi dat cu catalogul de pământ şi ar fi luat ca pe vremuri calea codrului, dar ţi-ai găsit?

Dovadă va rămâne stenograma ceea a discuţiei dintre Băsescu şi Funeriu, ministru de atunci al educaţiei, când a fost întrebat dacă după ce le-a tăiat 25% din salariu, profesorii mai vin la şcoală. Probabil vă amintiţi că Băsescu, aflând că ei tot vin în continuare la şcoală, urgent precum comandorul de pe puntea mineralierului a recomandat ferm să le mai taie încă 25% şi încă 25%, până nu a mai rămas nimic, dar profesorii tot veneau în continuare la şcoală.

Mintea cea pătrunzătoare şi ageră ca briciul nemţesc a şefului de atunci a statului român, a găsit imediat soluţia: să-i pună să plătească taxă la intrarea în şcoală. Dar se pare că nici asta, nu i-a lecuit pe profesori de venitul la orele de curs. Ştiţi că eu cam tândălesc mai toată ziua fiind la pensie, aşa că în lipsă de altceva, fac tot felul de studii. Tocmai completasem un studiu aprofundat, privitor la compatibilitatea folosirii esenţei de dovlecei, la maşinile de Formula 1, când iată problema aceasta parcă se cerea singură să fie cercetată şi trasă o concluzie universal valabilă, pentru învăţământul românesc. Cu toată seriozitatea de care sunt în stare, (că sunt extrem de serios în ceea ce fac puteţi s-o întrebaţi şi pe nevastă-mea), m-am pus pe studiu.

Întrebarea de bază era simplă, simplă ca salata de roşii: ce-i mână pe aceşti nenorociţi ai sorţii, care după ce au făcut o facultate, două, unul sau două masterate, poate chiar başca un doctorat, să se încăpăţâneze de a veni într-un loc din care nu au de câştigat la prima vedere nimic. Zile şi nopţi am lucrat la studiul respectiv, dar pot să vă asigur că am găsit răspunsul.

Acesta era simplu ca oul lui Columb şi se enunţă doar în câteva cuvinte simple, vin ca să se distreze. Da aşa cum vă spun, vin să se distreze şi ei săracii în nişte vremuri atât de stresante. Şi cum au aflat pe pielea lor că nimic în timpurile noastre nu este la modul gratuit, sunt dispuşi chiar să plătească la intrare. Vin la şcoală în timpuri aşa de grele, ca să-şi descreţească frunţile cu umor de calitate.

Nici Caragiale, Muşatescu, Mark Twain, Jerome K Jerome, Ilf şi Petrov, cu tot neamul lor adormit, sau neadormit, nu ar fi în stare să scrie un umor de calitatea la care au ajuns s-o producă elevii români, în timpurile acestea atât de moderne ca rezultat al marilor reforme în educaţie şi a drepturilor acordate ( ca de exemplu, doar elevul are voie să bată şi chiar să schilodească profesorul, fiindcă invers e de belea). Pentru a-mi ilustra ceea ce am spus mai sus, voi reda în continuare câteva mostre de umor al elevilor, scrise în lucrări de control şi teze, care mi-au întărit convingerea că am dreptate în concluzia trasă.

Citiţi aceste mostre de umor, la care eu nu am contribuit de fel şi spuneţi şi dumneavoastră, dacă nu merită să plăteşti, pentru a descoperi chiar la origini asemenea inimitabile „perle de cultură”:

  • Poezia „Sburătorul” de Ion Haş Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români.
  • Poetul îşi aştepta iubita ca împreună să cutremure o barcă.
  • Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viaţa sa.
  • Capitala SUA este Casa Albă.
  • Romanii i-au bătut crunt pe cartilaginezii din Cartagina.
  • Animalele sălbatice trăiesc în pădurea zoologică.
  • Punctul este o linie redusă la minimum.
  • În caz de accident nu trebuie să fugi de la locul faptei fiindcă victima, dacă nu e lovită fatal, poate reţine numărul maşinii.
  • Marin Preda a avut viaţă ca o pradă, de aceea a compus „Delirul”. Scriitorii care se consumă mult, mor.
  • Războiul de 100 de ani a durat puţin mai mult.
  • Ghiţă o omoară pe Ana cu propria lui mână, băgându-i gheara până-n gât.
  • Răscoala începu spre seară şi ţăranii îşi aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi.
  • Ţăranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta…
  • Lui Ion, Florica nu-i aparţinea în întregime, fiindcă ceva din ea era şi a lui George Buluc.
  • Sublocotenentul Roşu avea un singur ficat şi ăla găurit în trei părţi de un singur glonte.
  • Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloanţele prin ele!
  • Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatenţie a pazei de coastă.
  • Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.
  • Unul numit Don Quijote, a inventat o instalaţie eoliană care producea vânt.
  • Sângele soldaţilor curgea dar el punea degetul pe gaura unde intrase glonţul şi sângele nu mai curgea.
  • Soldatul Ionescu avea o misiune importantă: belea ochii la avioane.
  • Încleştarea era mare. Aviaţia germană făcea des atacuri infanteristice.
  • La Otopeni erau numai gropi şi avioanele le ocoleau şi tunarii trăgeau după ele în zig-zag.
  • Şi tunarul ochi bine şi lovi avionul cu ţeava tunului.
  • Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.
  • Şi bietul Eminescu, scârbit de bişniţa societăţii sale şi că Veronica Micle ii făcea fiţe, intră într-o etapă nouă pe care mi-e ruşine s-o spun.
  • Tudor Şoimarul era apt de luptă, cu vizita medicală făcută.
  • Dragu-mi era satul meu şi pomul unde lega mama porcul! – citat din „Amintirile” lui Creangă.
  • Eminescu este un mare clasic, pentru că se studiază între pereţii claselor.
  • În versurile: „Ce-ţi pasă ţie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?” poetul ne vorbeşte despre aspectul fiinţei cu care Luceafărul este în gagicăreală şi ea îi spune ca nu ştie daca va fi al ei sau va fi altul.
  • Romanul „Răscoala” este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru că începe şi se termină cu imaginea burţii lui Rogojinaru, care seamănă cu o sferă.
  • La Humuleşti Ozana curgea limpede fără prea mari frământări sociale şi politice.
  • Moş Dănilă îşi făcu rugăciunea către Dumnezeu după ce muri.
  • Ştefan cel Mare a avut o soţie cuminte care sta în palat şi îl aştepta sa vină de la lupte ca să pună masa.
  • În acest text se analizează trăsăturile vitelor de la plug, căci aceste obiecte – boul şi vaca – sunt cele mai valoroase ale ţăranului.
  • Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gândul la figuri mari ce se fac numai noaptea.
  • Pe lângă această poezie Nichita Stănescu a mai scris şi un ou şi o sferă.
  • Legile nescrise ale satului sunt respectate cu stricteţe de Vitoria, Gheorghiţă şi câinele lor.
  • Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea.
  • Când eroul muri împuşcat de nemţi pe câmp, simţi miros de mărar şi de pătrunjel.
  • El mergea pe bicicletă cu picioarele goale, băgate în portbagaj.
  • Când veni fata, băiatul îi mângâie pisoiul.
  • Personajele principale din povestirea „O oră din august” sunt: ofiţerul Roşu şi avioanele nemţeşti.
  • Pe aeroportul Otopeni se luptau nemţii cu americanii, iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în alţii.
  • Creangă a scris poveşti ca: „Cocoşul babei”, „Găina leneşă”, „Punguţa cu bani mărunţi”, „Lupul şi capra”.
  • Ciobanul „Mioriţei” a spus ca la cap să-i puie diverse categorii de fluiere.
  • Mulţimile de boieri exploatatori îşi ţineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau şi îi uşurau de bani în toate baladele.
  • Balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu.
  • Alexandru Lapuşneanu s-a ţinut de cuvânt atunci când a spus: de mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu! Dovadă că azi cel mai întâlnit nume este Popescu.
  • În final, plăieşii, se predau în mod eroic, lăsând cetatea neamţului.
  • Mircea cel Mare, care prima dată a fost bătrân, stă la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeşte politicos, dar cu obrăznicie, şi-l face în tot felul, ca pe o albie de porci. Când Baiazid îl întreabă arogant „Tu eşti Mircea?”, domnitorul român nu se pierde cu firea şi îi răspunde la fix: „Da-mpărate!”
  • Împăraţi cu care lumea nu putea să se mai împace au venit şi la noi în România şi au cerut pământ şi de băut, dar cum veniră s-a lămurit cu cine are de-a face şi s-a dus de-a berbeleacul cu pleava spulberată, c-au rămas doar câteva de bucăţi de eniceri şi spahii fugind, dintre care este amintită „înspre Dunăre, o mână.”
  • Călin ţine de mână mireasa care are părul lung de fericire. Ea luptă să pună mâna pe dragostea flăcăului.
  • Ion Creangă s-a născut între anii 1887-1889.
  • Este vorba de peripeţiile lui Robinson Crusoe după ce pleacă din Troia.
  • Arhimede a fost grec de neam şi a murit aşa de barbari de fascişti hitlerişti. Asta când el studia în palatul său din Grecia. Şi cum el studia a intrat un soldat şi a zis „dămio”. Şi a zis Arhimede ca nu es. Aşa a zis hitleristu nu eşi şi a băgat baioneta în el. Dar multe principi de fizică a rămas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.
  • Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasă fiind jefuit de nişte oameni invidioşi.
  • Sahara se afla aşezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezenţă statornică.
  • În pădurile Amazoniei trăieşte o junglă fioroasă.
  • Capitala Olandei este jumătate la Haga, jumătate la Amsterdam.
  • Toate răscoalele au cerut pământ care era ţinut sub talpă de boieri.
  • Optica se ocupă cu studiul ochelarilor.
  • Coşbuc ne spune liric că boierii să nu mai lovească în cei dezbrăcaţi şi goi, mai bine să le dea pământ arabil.
  • În multe poezii O. Goga a scos în evidenţă natura şi treieratul pe căldură.
  • Călinescu ne-a lăsat o carte foarte groasă, în care arată cum s-a înfiinţat literatura română şi ce scriitori au lucrat la origini.
  • Lucian Blaga povesteşte în versuri că pe vremea sa era atât de linişte că dacă mergeai pe apă nu te scufundai iar în pomi se auzea cum creşteau sicrie.
  • Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
  • Răscoala de la Bobâlna a început pe un deal şi s-a terminat în 1438.
  • După ce luptă mult timp, soldatului îi căzură creierii într-o gamelă.
  • Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i ghicească filozofia şi ca să-i caute nod în papură.
  • Din lumea satului ţâşnesc figuri memorabile ca: pupăza, cireşul şi altele care au completat acţiunea operei.
  • Versul „de la străbunii mei până la tine” explica distanţa în km, care exista între poet şi rudele sale ce trăiau undeva la ţară.
  • La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia.
  • Şi eroul, ca să nu fie găsit, se ascunse într-o pititoare.
  • Soldaţii îi urmăreau pe nemţi şi, cum îi vedeau că se urcă în avioane, săreau călare pe tunuri şi îi urmăreau pe tot aeroportul.
  • În drama „Apus de soare” Ştefan cel Mare era aşa de bătrân, încât picioarele nu-l mai ţineau, dar el mergea înainte cu inima.
  • Ceahlăul este situat sus pe munte.
  • Moş Dănilă sta pe vine să prindă vulturii de pene.
  • Fabula descrie povestea unui căţel amărât şi prost care se deda la peregrinări gratuite în spatele boului.
  • Zoe şi Tipătescu se iubeau pe la spate.
  • Împăratul avea o grădină şi în fund un măr.

Şi lista aceasta umoristică ar putea continua până hăt departe, dar eu consider, că aş putea pune clar aici un QED (Quod erat demonstrandum, adică, ceea ce era de demonstrat, s-a demonstrat) şi să vă las pe dumneavoastră, pe care vă consider măcar tot atât de inteligenţi ca mine, dacă nu cumva mai inteligenţi, să judecaţi dacă am avut sau nu dreptate.

De asemenea, vă rog să luaţi aminte la marile realizări obţinute în cultura copiilor noştri de actualul sistem educaţional. Fiindcă se anunţă, noi şi noi reforme în domeniu.

Cine ştie la ce ne mai putem aştepta în anii următori…

Reclame

Un gând despre „Cum se iubeau Zoe şi Tipătescu

Comentariile sunt închise.